Înainte de orice, trebuie să vă spun că vacanța mea în Kenya, din care m-am întors acum două zile, este de departe cea mai frumoasă vacanță pe care am avut-o vreodată. Kenya e un paradis. Pentru care trebuie să faci orice, dar absolut orice, să ajungi măcar o dată acolo. Într-una din ultimele zile în Kenya, de pe plaja Diani, îi scriam unui prieten, care făcuse – cred eu – marea greșeală de a nu se lăsa convins să lase deoparte toate grijile de la firma lui și să vină cu noi în Kenya: “Îți dau cuvintul meu de onoare să singurul nostru scop al muncii noastre e să facem să venim într-un loc ca ăsta. Nu am cuvinte să îți explic ce BINE e. Este binele total. Mi-am schimbat percepția: doar pentru asta trebuie să muncim. Totul – ratele, datorii etc – trebuie să fie secundare“.
Bun!
Dacă nu v-ați cumpărat încă biletele de vacanță pentru Kenya, vă recomand să alegeți cele mai scumpe variante de cazare. Nu vă zgîrciți la 200-300 de euro. În paradis nu ajungi, din păcate, oricînd vrei, prin urmare fiecare șansă de a întîlni Binele trebuie fructificată la maximum. Nu coborîți sub 4 stele! Priviți cu atenție imaginile ce le veți găsi pe net. Eu am ales un hotel de 4 stele superior, numit Neptune Palm Beach & SPA. Cu all inclusive. Și 11 zile de vacanță. Încercați, pe cît posibil, să fugiți de orice ofertă de doar 7 zile. Dusul și întorsul îți vor mînca doua zile pline.
Cu două-trei săptămîni înainte mergeți la Institutul Victor Babeș (cu o programare prealabilă) pentru vaccinuri. Puteți merge și la o clinică privată (eu am avut șansa să dau la MedLife peste o doctoriță care mi-a inspirat o foarte mare doză de încredere – dr. Florescu Aysel). Vaccinurile nu sunt obligatorii. Apoi cumpărați-vă Autan Tropical. Iarna nu prea îl găsiți în farmacii, dar insistați. Dacă veți locui la un hotel pe plajă, n-o să întîlniți tînțari, de aceea vă spun că dacă vă cumpărați vreo 6 spray-uri și vreo 10 brățări anti-țînțari, cum am făcut eu, aruncați banii de pomană. Un spray este suficient. Nu vă luați cu voi deloc haine groase. Le cărați de-gea-ba! Aveți nevoie însă de multe tricouri sau bluze subțiri pentru că umiditatea este ridicată și veți simți nevoia să schimbați două-trei tricouri pe zi.
În Kenya moneda națională se numește șiling, iar cursul valutar este ușor de reținut: 1 euro = 100 de șilingi. Puteți schimba peste tot euro sau dolari, dar eu vă recomand să schimbați la recepția hotelului unde veți locui. Cînd aterizați la Mombasa sunt cîteva birouri de schimb valutar. Puteți schimba acolo 10-20-30 de euro în bancnote mici de 100 sau 200 de șilingi, să aveți pentru bacșiș la transferul către hotel. Regulă esențială în Kenya: bacșișul este sfânt. Cu 100 sau 200 de șilingi dați șoferului, ospătarului, femeii de serviciu sau altui localnic ai devenit, brusc, un fel de Dumnezeu. Cînd ați ajuns la hotel, pregătiți 2000 de șilingi pentru recepționer. Veți primi cea mai bună cameră din resort. Poate chiar una cu un coș de fructe și o sticlă de vin sicilian în cameră, așa cum am primit eu, după ce i-am dat omului o șpagă de 20 de dolari.
În Kenya, oamenii sunt foarte săraci. Pe plajă ei vă vor aborda – în diverse moduri, toate extrem de politicoase – să cumpărați diverse servicii turistice opționale. Nu vă grăbiți! Găsiți-l pe cel mai simpatic dintre ei și folosiți-l cu încredere. Obligatoriu de mers într-un safari. Cereți neapărat un Jeep, căci sunt și niște microbuze nu tocmai confortabile. Și negociați la sînge prețul excursiilor. De fapt, la tot ce veți cumpăra din Kenya. Negocierea prețului este, probabil, al doilea articol din Constituția lor, după bacșiș. Sunt situații cînd poți ajunge la o treime din prețul cerut. Deci cînd ei zic 1000 de șilingi, răspunsul tău trebuie să fie ceva de genul: “Whaaaat? I give you 100!”
Un safari de o zi m-a costat 60 de euro. Omul ceruse 125. E-adevărat, am făcut echipă cu ceilalți români din resort (șapte la număr), așa că am negociat o ofertă de grup. Repet, să vă intre bine-n cap: să nu care cumva să ajungeți în Kenya și să nu mergeți în safari. Totul este interesant în aventura care începe la 7 dimineața și se termină după 10 ore: drumul către parcul național, animalele din savană, paznicul de sex feminin cu armă, masa de prînz de la restaurantul din rezervație, drumeția de 4 km prin junglă pînă la cascadă. Totul.
O altă excursie pe care o puteți face este o cursă de 2-3 ore cu barca pînă la bariera de corali. Acolo unde e o insulă de 80 m pe 20 m, lîngă care puteți face snorkeling. Mirific. M-a costat 15 euro. Ceruse 25. Sau excursia de o zi în Rezervația Națională Marină cu prînz și vizită pe insula Wasini. Două ore cu mașina dus-întors, alte patru ore cu vaporul, o oră de snorkeling în paradisul acvatic, înot cu delfini, prînz fenomenal pe insulă plus vizitarea insulei. (Mor și acum de ciudă că n-am avut cu mine un GoPro pentru ce am văzut în Ocean). Tot 60 de euro. Ar mai fi o tură de-o zi în Mombasa, pe care eu am sărit-o, fiindcă este destul de obositoare aglomerația din oraș. Și-ar mai fi varianta de două zile pentru safari. Pe care eu o recomand, deși n-am făcut-o. E – din cîte am înțeles – un parc național mai mare, cu mult mai multe animale. Plus aventura înnoptării în savană, despre care cred că trebuie să fie extraordinară. Înțeleg că safari-ul de două zile poate fi negociat la 100 de euro.
Vă spun, banii își pierd valoarea cînd ești acolo. Am schimbat într-o zi 300 de dolari și aveam portofelul plin. Cu care am făcut fericiți o grămadă de kenyeni bucuroși să-ți dea întîlnire cu Binele. I-am dat 200 de șilingi unuia care mi-a cules din grădina imensă a resortului două nuci de cocos, pe care mi le-a adus la șezlong, cu paie. Altuia 100 de șilingi și ne lăsa în fiecare dimineață, la ușă, cîte un coș cu flori exotice perfect amenajate. Cu 150 de șilingi am cumpărat o pungă imensă de bomboane din care am mîncat împreună cu maimuțele, din balconul cu pat, mare cît camera mea din București din care vă scriu acum. Ah, maimuțele!… O să vă înțelegeți de minune. Unele dintre ele vă vor aduce copiii, să vă emoționeze. Veți lua de la masă cît de multe banane puteți căra pentru ele.
Prima senzație a întîlnirii cu hrana e puțin ciudată. Alte gusturi decît cele cu care sunteți obișnuiți. Veți iubi, cu siguranță, fructele. Și-o să spuneți că este prima oară cînd mîncați un ananas. Sau un mango. Ori un fructul-pasiunii. Deși ați mai mîncat. Interesantă este și întîlnirea cu pîinea. Făina lor nu e din grîu, ci din fructul de baobab. Care are cam aceleași elemente nutritive, dar gustul este puțin diferit. Mi-a plăcut la nebunie omleta cu legume (inclusiv ardei iute) și cașcaval pe care o făcea diminețile Ntzuri. Nu-mi amintesc să fi fost ceva de mîncare acolo care să-mi fi displăcut.
Dacă vă place fotografia, veți avea mari probleme. Oriunde întorci capul ai ceva de fotografiat. Deși m-am abținut cît am putut, tot am făcut vreo 3000 de fotografii. O parte dintre ele le-am urcat pe facebook. Altele pe instagram.
Nu știu ce să vă mai spun. Dacă aveți întrebări, sunt bucuros să vă răspund la secțiunea de comentarii. Vă las cu cîteva fotografii, să vă descrie, poate, mai bine tot ce v-am spus mai sus.
