Un pesedist bun trebuie să fie prost. Altfel spus, dacă ești lipsit de inteligență, fără judecată, nepriceput, nepregătit, simplu, din popor – ai cam toate șansele să apuci o demnitate publică. Orele și zilele acestea vă vor fi pline cu mirosuri dezgustătoare venite dinspre Palatul Victoria. Pe display-urile laptopurilor ș telefoanelor voastre vor apărea, veți vedea, multe CV-uri agramat scrise și, deși nu poate fi verificat cu certitudine, foarte urît mirositoare. Sunt ale noilor miniștri din guvernul condus de Viorica Vasilica Dăncilă (despre care v-am povestit aici). Unul mai prost ca altul. Nu aș vrea să vă vorbesc despre ei. Nici despre IQ-ul micronic al Vioricăi, nici despre coafurile, unghiile sau despre dicția ei sculptată-n lemn de plop. Și nici despre colecția de infractori și agramați a Cabinetului ei. E suficient să vă imaginați o baltă, pe-nserat, cu multe broaște rîioase, avide și gălăgioase. Cam ăsta e tabloul.

E bine să știți – dacă încă n-ați aflat-o  – că rostul și menirea unui pesedist nu este să vă facă vouă bine. Avem vreo 25 de ani de dovezi plus încă vreo 45 de stagii de pregătire. Misiunea ministrului pesedist e să facă bani. Pentru el, pentru familia lui, pentru PSD. Oamenii ăștia nu au timp de citit. Nici de fapte bune. Viața lor durează puțin, iar funcția lor e pe termen scurt, astfel că sarcinile lor de serviciu sunt – dacă vor să aibă acces la banul public – reduse la un singur obiectiv: satisfacerea nevoilor de putere ale unui mustăcios odsedat de verbul a avea.

Să nu vă imaginați că partidul ăsta catastrofal pentru destinul României e format doar din cele 25 de reptile anunțate astăzi de Viorica. Nu! PSD dispune de un uriaș angrenaj de prostie și mediocritate pe care l-a răspîndit prin toate instituțiile statului. Acolo unde se miroase a bani publici. Acolo unde e rost de îmbogățire. Acolo unde nu se schimbă guverne și unde nu prea se fac alegeri. Ci doar numiri.

Să luăm la întîmplare o astfel de instituție a statului. Să zicem, o agenție guvernamentală, una din cele aproximativ 100 cîte sunt în organigrama șmecherilor cu mustață și piatră neagră crescută-n margini de dinți. Spre exemplu, Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților. Ia să vedem! Să ridice două degete cine știe cu ce se ocupă această instituție. Ați ghicit! Scrie chiar în denumirea ei. Așa am crezut și eu. Să ne dăm cîte două palme și să mergem mai departe.

Șeful acestei instituții – nu glumesc! – este secretar de stat. Adică demnitar al statului. Ce înseamnă demnitar al statului? Vă voi spune imediat. Mai întîi să ne uităm un pic în fișa de cadre a șefului acestei agenții. Buuuun. Revoluția din 1989 îl prinde într-o funcție de mare responsabilitate publică: muncitor la Întreprinderea de Scule şi Elemente Hidraulice Focşani. Vreme de vreo cinci ani, începînd cu 1994, omul lucrează ca ziarist la renumita publicație Milcovul Liber din Focșani. Perioadă în care cunoaște diverși politicieni locali, astfel că viața sa începe să cunoască banul public. Nu binele public. Întîi ca subprefect de Vrancea. Apoi ca prefect de Vrancea, în marea epocă a dictaturii Adrian Năstase. N-o să credeți, dar omul ajunge și în Parlamentul României în 2004. Nu șofer, nu casier, nu bucătar, ci deputat. Ales de oameni. Legiuitor. Făcător de legi. Colegii lui de la Întreprinderea de Scule din Focșani își rod unghiile, dar  – ce mai contează? – omul își duce mandatul pînă la capăt (2009).  Ghionionul vieții lui e că nu mai prinde un al doilea mandat. E greu, dar omul se dezmeticește repede și apucă un post de consilier la Ministerul Economiei. Dă din coate un pic și prinde după o jumătate de an (suntem tot în 2009) ceva mai grăsuț: un post la consulatul românesc de la Atena. Ăla economic, nu ăla turistic. Contractele încep să curgă, iar omul e văzut din nou zîmbind. O veste și mai bună apare în 2012, odată cu instalarea noului guvern PSD condus de numitul ponta Victor. Concret, omul își mută birou de la consulatul din Atena la nou înființata Agenție Națională pentru Restituirea Proprietăților.  Băi, frate! Ce huzur! Ce dezmăț! Să ai pe mînă proprietățile statului, alea confiscate de comuniști, și să începi să le dai înapoi după cum dictează ție pixul tău de muncitor la Focșani… Asta e viață! Ca să nu mai zic că tu ești de acum demnitar și ai casă plus mașină cu șofer la dispoziție. Apropo, ia priviți voi cu atenție punctele 1 și 2 din tabelul de mai jos. Cum e să plătească statul (adică tu, cititorule) pentru tine, în fiecare lună, cam 12.000 de euro pentru chiria casei în care stai și încă vreo 12.000 de euro pentru transportul tău ca demnitar? Hă? Ți-ar plăcea și ție, nu-i așa?

Cum ar fi să dispui de o sumă uriașă de bani, care se repetă în fiecare an, de care dispui după cum ți se scoală? De ce să plătești tu în 2016 unei firme de evaluatori un contract de 280.000 de lei pentru “servicii de consultanță în domeniul evaluării” și să realizezi că ai fost cam prost, pentru că ai fi putut plăti mai mult? Cum ai făcut apoi în 2017, cînd – potrivit fișelor de achiziție publică ale ANRP (vezi aici detalii) – s-au alocat pentru aceleași servicii de consultanță suma de… 894.400 lei. Iar astea sunt doar două mici, foarte mici exemple. Banul public de care dispun pesediștii ăștia sunt de domeniul fantasticului. Și nimeni nu-i verifică. Nimeni nu răspunde pentru nimic. Sunt bani aruncați pe geam. Sunt bani la dispoziția lor. Bani mulți, foarte mulți. Achiziție publică – ăsta e cuvîntul care-i excită cel mai tare pe ei.

A, vreți să ne uităm un pic pe declarația de avere a omului nostru de la ANRP? Bine, fie. Dar să nu uitați de unde a plecat în 1989, muncitor la Întreprinderea de Scule Focșani. Așadar, avem un teren intravilan în Corbeanca (1303 mp plus 82 mp drum de acces) achiziționat în 2017, pe cînd era șef la ANRP. Un apartament în Focșani achiziționat în 2002, pe cînd era prefect. Un apartament în București luat în 2013, pe cînd era șef la ANRP (pe care înțeleg că îl închiriază altora cu 1500 euro pe lună). O casă la Corbeanca de 460 mp construită în 2017, pe cînd era șef la ANRP. Un Audi A3, luat în 2003, pe cînd era deputat. Bijuterii, icoane, tablouri de 11.000 euro. O indemnizație de 168.542 lei din calitatea de membru al CA la OMV Petrom SA. O retragere de capital în valoare de 88.550 lei de la o firmă din Focșani. Și un credit la Banca Feroviară în valoare de 575.000 lei, scadent la 2032. Omul a mai vîndut în 2016 un teren la Focșani în vaoare de 138.500 lei și un ceas de 6000 euro.

Apropo, dacă vreți să vă mai spun cine și cum se cheltuiește banul public, dați-mi un semn. Că m-am uitat în ultimele 2-3 zile pe multe fișe de achiziții publice la mai multe agenții ale statului. Iar tot ce pot să vă spun acum e că dezmățul – vă jur! – este uriaș. Pesediștii ăștia cheltuie de parcă ar fi șeici.

_______________________

PS. Numele șefului de la ANRP, de care v-am povestit mai sus, este George Băeșu. Dar numele nu (vă) spune nimic…