Cineva, nu contează cine, a scris recent un email conducerii Muzeului Satului.

Bună ziua,
Mă numesc XX și locuiesc în București, relativ aproape de Muzeul Satului, pe care îl vizitez deseori. Din punctul meu de vedere, este cel mai frumos loc din oraș. Vin mai ales dimineața, când este liniște, doamnele pregătesc casele pentru zi și pisicile se întind la soare. Acest loc este cald și viu. De obicei, muzeele nu sunt așa. Pisicile care locuiesc în acest loc fac parte din echilibrul fin care dă frumusețea. Casele sunt aduse aici, reconstituite, îngrijite, fiecare lucru este trecut păstrat cu respect și profesionalism. Pisicile dorm în cerdac. Acest tablou este atemporal și ne tulbură, căci face parte din acel ceva care ne depășește, pe care noi, oamenii, nu îl putem crea. Având în vedere că urmează anotimpul rece, aș vrea să știu dacă pisicile au posibilitatea să se adăpostească undeva la căldură. Am observat că sunt câțiva pui, care vor fi încă mici la iarnă. Deasemenea, aș vrea să știu dacă se fac sau sunt avute în vedere acțiuni de control veterinar, sterilizare, și dacă sunt suficiente resurse pentru hrană. Solicit aceste informații deoarece doresc să fac ce îmi stă în putere pentru a-mi aduce contribuția, în cazul în care este nevoie.
Vă mulțumesc, XX.

Răspunsul de la Muzeul Satului a venit imediat.

Bună ziua,
Ne-a bucurat tare mult mailul dumneavoastra. Grija pentru animale ne pasioneaza si pe noi si de aceea, avand in vedere ca salariile sunt mici si din ce in ce mai multe pisici apar “pe neasteptate” in muzeu, avem oameni de mare valoare aici care contribuie la bunastarea pisicilor in cauza. Bineînțeles, îngrijirea acestora este o preocupare, din pacate, cam costisitoare. Am gasit o solutie insa: o urnă de donaţii care se afla la intrarea in muzeu si de unde in fiecare luna colectam aproximativ 600 lei. Cu acesti bani cumparam hrana si ii folosim pentru deparazitare, castrare, medicamente la nevoie, transport pana la mediul veterinar, dar in special hrana. Nu ne ajung, dar tot este un ajutor!
Ne-ati putea ajuta donand bani (urna) sau gasind o firma de hrana pentru animale care sa ne sponsorizeze lunar cu hrana si ingrijire medicala la nevoie iar noi sa le facem dumnealor reclama.

Cu respect,
YY

Citind și recitind acest epistolar, mi-a venit imediat ideea să vi-l fac cunoscut și vouă. Pentru că Muzeul Satului este, într-adevăr, un loc de evadat. Și pentru că, dacă bine îmi aduc eu aminte de astă-primăvară, cînd am făcut acolo campania tradițională de fotografie Portret de Copil, o doamnă ce lucrează la Direcția de Comunicare a Muzeului Satului îmi spunea că sunt (erau, mai exact, atunci) nu mai puțin de 36 de pisici adoptate de Muzeu. Iar pe una dintre ele am surprins-o și am pus-o pe instagram, imagine cu care am câștigat un concurs de fotografie.
Căutăm urna cînd mai mergem la Muzeul Satului, da?

* Evadarea de Luni Dimineaţă. Proiect de luptă împotriva ignoranţei.