Cred că am ajuns la saturație. De o vreme încoace am adesea tentația de a scrie – cum am făcut în ultimii 10 ani pe acest blog – despre tot feluri de politicieni. Și despre neputințele lor zilnice. Apoi mă opresc. Mi se pare firesc mai degrabă să nu mai scriu despre ei. Nu-mi dau seama dacă e oboseală sau nu. Tind să cred că nu e. Anul viitor în martie se fac 10 ani de cînd scriu aici. Și 20 de ani de cînd am scris prima mea știre într-un ziar. Din păcate, nu s-a schimbat prea mult meniul. Prima mea ieșire “pe teren”, în prima mea zi de presă – mulțumesc, Ioana Lupea! – a fost la o conferință de presă unde vorbea Călin Popescu Tăriceanu. Era prin august 1997. 2o de ani mai tîrziu același Tăriceanu e încă prezent în conferințe de presă. La fel, cam tot ceilalți. Liviu Dragnea era în 1997 coleg de partid, la PD, cu Traian Băsescu. Astăzi ei sunt adversari politici, fiecare lider al cîte unui alt partid, și vor același lucru: să-și pună cururile în scaunele de la Palatul Victoria.

N-aș vrea să vă întristez: tot ei vor cîștiga alegerile. Aceiași nesimțiți care-au fost și în ultimii 20 de ani.  Să vă fie clar: alegerile din 11 decembrie vor fi cîștigate de PSD. Cu circa 40%. E cel mai mare și cel mai toxic partid din România. Vestea bună e că șansele ca PSD să preia și guvernarea sunt foarte mici. Numele premierului în România este dat de președinte, pe care l-am ales deja în urmă cu doi ani. Iar președintele ar vrea ca șef la guvern să fie tot Dacian Cioloș. Care să conducă de data asta un guvern format din PNL, USR, UDMR și cine-o mai intra în Parlament.

Dacă e să mă întrebați pe mine, singurii care merită atenția noastră sunt cei de la Uniunea Salvați România. Îi urmăresc cu mare atenție de cînd au apărut. Ceea ce vă doresc și vouă. Priviți!

În zilele următoare o să tot aveți ocazia să priviți și figurile celorlalți. Gîndiți-vă așa cînd o să-i vedeți fața lui Dragnea pe afișele și în clipurile electorale: omul a fost deja condamnat penal la doi ani de închisoare cu suspendare pentru fraudarea referendumului din 29 iulie 2012. Apropo, știți ce alegeri sunt pe 11 decembrie? Vă spun eu, sunt alegeri parlamentare. Adică alegeri pentru desemnarea celor care vor face legile în România. Nu vi se pare puțin ciudat să-l faci legiuitor pe cineva care încalcă legea? Vă întreb pe voi, ăștia 40% dintre noi care vor vota cu PSD. Nu-mi răspundeți! Știu deja ce vreți să spuneți. Iar eu am obosit.

Ăsta sper să fie ultimul text despre politicieni pe care l-am scris vreodată. M-am hotărît să scriu de azi înainte doar despre oameni buni. Despre oameni care fac ceva bine. Orice ar fi acel ceva, atîta vreme cît e făcut bine.