(continuarea de aici)

Suntem în februarie 2013, iar eu nu știam că acela va fi ultimul an în care aveam să organizez Portret de Femeie împreună cu Radu. Tocmai renunțasem la lipsa de primejdie a unui job plătit prost, dar sigur, într-o redacție de știri, pentru a mă dedica întru totul Foto Union, iar vestea pe care avea să mi-o dea Radu cîteva luni mai tîrziu, și anume că vrea să facă altceva, mă aducea în vecinătatea unui atac de panică. Pe atunci eu eram, să zicem, project manager la Foto Union, iar Radu era directorul artistic. Practic, eu aduceam banii în conturile noastre, iar el decidea cum trebuie să arate fotografiile. De unde și mesajele de pe tricourile pe care le purtam în vremea aceea: Radu Bădoiu. Susținut de Cristian Șuțu. Și invers. Aveam, fiecare dintre noi, o părere foarte bună despre sine, adesea exagerată și nejustificată. Iar asta avea să ducă la ceva nu tocmai bun, adică plecarea lui din proiect, dar, repet, pînă acolo mai aveau să treacă niște luni.

Așa că iată-ne în noul sediu al Foto Union din strada Berzei, stabilind a treia ediție a evenimentului Portret de Femeie. Deja se juca cu casa închisă. Înghesuiala de la ediția precedentă a făcut ca Portret de Femeie din 2013 să aibă loc pe bază de programare. Sunai, iar Claudia, cea mai bună colaboratoare a Foto Union, încă de la începuturi, te înregistra. Am semnat atunci un contract de colaborare cu poate cel mai frumos hotel din București, Grand Hotel Continental, iar studioul Foto Union avea să se mute pentru o săptămînă în apartamentul prezidențial. Era bine. În anul acela am simțiț pentru prima oară în mod clar că fotografiile mele erau preferate. Nu tot timpul, evident, dar o parte dintre femeile care veneau la ședințele foto alegeau, ca portret final, unul făcut de mine. Probabil că lui Radu asta nu i-a picat foarte bine, iar noi desigur că nu aveam să vorbim despre asta. Ca să nu mai zic că era primul afiș #portretdefemeie făcut de mine, cu o fotografie făcută de mine.

Portret de Femeie începea să devină un succes. Schimbam tot mai multe fotografii de profil pe conturile de socializare, eram chemați să vorbim în presa tradițională (scrisă, audio sau tv), iar numele nostru apărea adesea în online în dreptul cuvintelor-cheie fotografie sau portret. Companii de prestigiu în domeniul fotografiei aveau să fure la propriu ideea noastră și s-o implementeze cu alți fotografi. Iar pe noi mai degrabă ne amuza decît ne enerva. Eram deja pe piață, iar pentru mine cel puțin asta conta cel mai mult.

În iarna acelui an, Radu și-a luat jucăriile și a plecat. O vreme am suferit foarte tare. Pentru că nu știam dacă sunt capabil să duc totul de unul singur. A trebuit să încerc, însă, astfel că Portret de Femeie 2014 devenea primul eveniment Foto Union cu mine la toate butoanele. Marketing, comunicare, producție, postprocesare. Avea să fie mult, mult mai puțin rău decît mă așteptam.

Va urma.

Dacă vrei să participi la ediția 2021 a campaniei de fotografie Portret de Femeie, dă un click aici și-o să obții toate detaliile despre participare.