De văzut şi variantele în ebraică , în americană şi în italiană.

Zilele trecute, Mihăiţă Ungureanu a făcut o mică criză de nervi. L-a pus dracu’ să se ducă la şedinţa coaliţiei şi toţi au sărit pe el: Vrem bani! Vin alegerile! Vrem bani! Mihăiţă nu şi nu. Ăia nervoşi. Pumni în masă. Urlete. S-a lăsat cu trîntit de uşi. Credeţi că a durat mult criza de autoritate a lui Mihăiţă? Să vă explic: ieri a semnat o Hotărîre de guvern prin care tocmai a scos din fondul de rezervă bugetară un mărunţiş de 650 milioane de lei pentru diverse cheltuieli electoralo-locale. Detalii aici.

Care va să zică, bicepşii spionului sunt, de fapt, din imitaţie de puf de gîscă…

Să nu-ţi iei câmpii atunci când şeful statului tău anunţă ca un dictator tăieri de salarii şi pensii sau când îşi pune apropiatele blonde în funcţii cu demnitate publică, ei bine, asta e adevărata putere. Preşedintele Băsescu a avut în ultimii 7 ani puterea celei mai înalte funcţii publice. A avut, mai mult, responsabilitatea şi onoarea de a ne reprezenta pe noi toţi. Se declară dezamăgit acum de cei care nu s-au încovoiat suficient. Să-l ascultăm: „Funcţia de preşedinte a reprezentat pentru mine cea mai mare umilinţă a vieţii mele. Am fost un om demn care nu a fost jignit. Am fost bun meseriaş, un om care şi-a făcut meseria cu plăcere şi cu demnitate, iar ce s-a întâmplat din 2007 încoace, jignirile de dimineaţă până seara nu au făcut decât să mă umilească”.

Ne scuzaţi, domnule preşedinte! Dar ne-a fost greu să vă facem găozar sau ţigan împuţit şi ne-a fost greu să vă invităm la biroul nostru pentru o hărţuire mică. Ne-a fost greu să ne repartizăm singuri locuinţe de protocol sau să ne plimbăm cu şalupele SPP. Ne-a fost greu să bem vinul de protocol din Moldova sau să ne urcăm băuţi la volan. Ne-a fost imposibil să-l jignim pe Regele Mihai. Şi n-am putut, pur şi simplu, n-am putut să ne hăhăim după fiecare inaugurare de kilometru de autostradă construit la un preţ înmulţit cu 10.

V-am umilit? Păcat. Meritaţi mai mult.

• (de aici)

Domnu’ Răzvănel, aveţi o scamă.
Aşa, ce vrea domnu’ să servească astăzi? Începem cu un lichior de uischi pînă vă hotărîţi? Aşaaaa, bun, mă gîndeam eu. Să vă fac un platouaş cu un pic de şunculiţă, o brînzică bună, proaspătă, de la ferma secretă, ştiţi dvs… Avem şi o păstrămioară de la mistreţii lu domnu’ Ţiriac, ieri am scos-o de la afumătoare. Punem şi-o măslină din aia verde cum ştiu că va place. Un pic de tobă, un pic de lebăr, un castravete, o roşioară, un ardeiuţ, un sălămior de Sibiu. E bine, da? Aşa. Mă scuzaţi că am pus serveţelele astea galbene*, dar astea au rămas de la domnu’ Tăriceanu, că pe alea frumoase, aurite, le-a luat domnu’ Igaş pe toate cînd aplecat.

• *  În colţul din dreapta jos al imaginii de mai sus puteţi vedea, în premieră naţională, o furculiţă prezentă la o şedinţă de guvern. Detalii în ziarul Puterea.

Îmi cer scuze că zilele trecute am părut suficient de naiv încât să cred că aţi dispus eliminarea şpăgilor de pe masa şedinţelor de guvern. Şpaga învinge întotdeauna. Iar dacă priviţi cumva această fotografie (care provine de aici), aş vrea să observaţi cu atenţie cum toate sticlele de Coca-cola au etichetele îndreptate cu sigla spre camera foto. Atît. Pa.

Vă întrebaţi, poate, deşi nu cred, ce va consemna istoria cu privire la prima şedinţă de guvern a Cabinetului Ungureanu. Ei bine, tot ce trebuie să faceţi e să priviţi cu atenţie fotografiile de mai jos. Prima e din 30 ianuarie 2012, de la una dintre ultimele şedinţe ale Guvernului Boc. Şi cea de-a doua, de la prima şedinţă a Guvernului Ungureanu.

Observaţi, vă rog, că au dispărut sticlele de Coca-cola! Chestie pe care eu am tot sugerat-o în ultimul timp. Vezi aici, aici şi aici. Iată că s-a întîmplat. Şi-s al dracului de mîndru. Sper să se ţină de ea.

Apoi aş vrea să remarcaţi că au dispărut laptopurile. De data asta nu ştiu ce să zic. E foarte posibil ca mulţi dintre miniştri să nu fi ştiut să le deschidă şi, prin urmare, ele să fi ruginit. Sau, la fel de posibil, premierul Ungureanu să fi ordonat înlocuirea lor cu altele mai, ca să zic aşa, performante.

sursa foto: www.guv.ro

Da, băieţi. I-am măsurat eu aseară programul de guvernare. Uite-aşa e de mare.

De ce te miri, Victore, de cearceaful de pe umăr? N-ai tu de unde să ştii, dar eu mă mîndesc cu pata pe care mi-a lăsat-o Ştii-tu-cine.

Să mă treziţi şi pe mine cînd termină Ponta discursul.

Vai, doamna Elena, ce pupăcioasă sunteţi mai nou…

Mustea! Nazare! Hai, băieţei, cu curaj! Aşezaţi-vă!

Chiar vreţi să ne pupaţi pe toţi, doamnă?

Victoraş, stai calm! Dacă te bate Crin, sar io pentru tine.

Ungureanu şi trei unguri.

Acum, că te-ai întors printre noi, dragă Elena, dă-mi voie să-ţi las numărul meu de telefon.

Răzvănel, ascunde telefonul ăla, că faci serviciile de rîs. Ce dracu e? Motorola?

Cine dracu mi-o fi băgat meniul în limba română?…

Ia uite şi butonul de blocare a emisiei…

Doamnelor şi domnilor parlamentari, poate să bănuiască cineva ce are în plasă doamna care tocmai a intrat în sală?

Nu ştiu.

Tot ce vă pot spune cu siguranţă e că la ultima sa şedinţă de guvern, Emil Boc a fost părăsit de mulţi dintre miniştri săi. I-am indicat cu săgeată roşie pe necunoscuţii (secretari de stat?) care au ocupat ieri dimineaţă scaunele miniştrilor.

Şi, da, sunt de acord cu Petreanu: …Poate c-ar trebui să-i recunoaştem lui Emil Boc lucrurile bune pe care le-a făcut. N-a fost corupt, n-a fost arogant, n-a fost un maneuvrier.

(Precizare: Adrian Năstase a fost condamnat cu cîteva minute înainte la o pedeapsă de doi ani cu suspendare executare în dosarul “Trofeul Calităţii”. )