Nu ştiu.

Tot ce vă pot spune cu siguranţă e că la ultima sa şedinţă de guvern, Emil Boc a fost părăsit de mulţi dintre miniştri săi. I-am indicat cu săgeată roşie pe necunoscuţii (secretari de stat?) care au ocupat ieri dimineaţă scaunele miniştrilor.

Şi, da, sunt de acord cu Petreanu: …Poate c-ar trebui să-i recunoaştem lui Emil Boc lucrurile bune pe care le-a făcut. N-a fost corupt, n-a fost arogant, n-a fost un maneuvrier.

(Precizare: Adrian Năstase a fost condamnat cu cîteva minute înainte la o pedeapsă de doi ani cu suspendare executare în dosarul “Trofeul Calităţii”. )

Ăsta e un mesaj… Cu ce-ti-na toooot veeeerde.

1. Pui pe hîrtie cu precizie matematică bugetul lunar de venituri şi cheltuieli şi apoi îţi rozi cît poţi de liniştit unghiile în timp ce te uiţi cu jind la hainele/cărţile/vacanţele/şi altele pe care nu prea mai ai cum să le cumperi.
2. Te apuci să arunci cu bani în dreapta şi-n stînga, pe tot felul de prostii, în ideea că banii oricum n-aduc fericirea, dar te ajută să trăieşti mizerabil în confort.

Ei bine, ăştia de la PDL au ales – nu ştiu de ce dracului – varianta 2. Şi s-au dus acum cîteva zile la Congresul popularilor europeni (acolo unde s-a discutat şi s-au adoptat rezoluţii despre creşterea economică sustenabilă şi întărirea disciplinei fiscale a UE) cu un taxi-avion de lux pentru care au plătit cîteva zeci de mii de euro. Detalii aici.

Am schiat acum aproape doi ani în munţii Dolomiţi, Italia. De poveste. I-am scris încă de atunci Elenei Udrea nişte litere, nu ştiu dacă le-a înţeles. Mă tem că nu, că altfel nu s-ar explica tweet-ul ăsta de acum cîteva ore. Ce ne spune ea acum e că în Poiana Braşov, o staţiune – cum vă ziceam – mult mai scumpă decât Val Gardena din Dolomiţi, domeniul schiabil ajunge în iarna asta de la 14 la 24 km. Este o victorie a guvernării Băsescu din seria “hai să inaugurăm încă 5 km de autostradă, seara la telejurnalul TVR”.

Ce nu v-am spus acum doi ani, dar vreau să precizez aici, ca să înţeleagă bine şi consilierii Elenei Udrea, e că domeniul schiabil din munţii Dolomiţi are – atenţie! – 1200 km.

Băi, cînd inaugurezi o dată la doi ani cîteva zeci de km de autostradă şi circa 10 km de pârtie pentru ski, asta se numeşte prostie, nu guvernare.

Să vă fie clar!

Lucrurile, care va să zică, se îndreaptă către Space, the final frontier. Iar noi suntem moţ în fruntea lucrurilor. E bine. E cu atât mai bine cu cât, iată, Prunariu, preşedintele Comitetului, a prezentat acum două zile şi un raport de activitate. Citim dintr-un comunicat de ieri al MAE: Preşedintele Comitetului ONU pentru utilizarea paşnică a spaţiului extra-atmosferic – COPUOS, astronautul român, dr. ing. Dumitru-Dorin Prunariu, a prezentat, la 11 octombrie 2011, în Comisia politică a Adunării Generale a ONU raportul acestui comitet. Evenimentul a fost cu atât mai important cu cât România deţine în acest an şi preşedinţia Comisiei a IV-a – Politici speciale şi decolonizare, prin reprezentantul permanent la ONU, ambasador Simona Miculesc.
Hai, că e chiar mai bine decît speram. Deţinem, aşadar, şi şefia comisiei care se ocupă de decolonizare. Vă jur că nu ştiu ce înseamnă asta, dar dacă e să citim în DEX, se pare că e vorba despre înlăturarea regimurilor coloniale. Care regimuri? Nu ştiu. Probabil că am colonizat şi alte planete, dar nu ştim noi, muritorii de rînd.

În fine, mesajul meu astăzi pentru voi e că doar aparent suntem în căcat.

D-aia vă zic. Să fim atenţi la noile poşete…

sursa foto: EVZ

PS Cîte biciclete o fi avînd Elena Udrea?

Face bine.

Spre exemplu, el tocmai a înfiinţat o asociaţie Blogary, acolo unde cotizaţia anuală de membru e 120 de lei. Detalii aici. Spre alt exemplu, la ora la care guvernanţii din alte ţări caută soluţii de ieşire din criză, adică chiar acum, bugetarul Mirel scrie pe blogul personal privat nişte chestii foarte interesante. Cum ar fi asta:

Visul nostru e Marşul Contribuabililor. 50 000 sau 100 000 sau 500 000 de oameni ai muncii, plătitori de taxe şi impozite, în Piaţa Victoriei şi în faţa Parlamentului, luînd Guvernul, Parlamentul şi partidele de guler (de aici).

Silogism. Premisa 1: Mirel lucrează la guvern. Premisa 2: Mirel vrea să protesteze în faţa guvernului. Concluzie: Alba ca Zăpada e o grădiniţă.

• PS. Dacă vreţi să revedeţi filmul cu Sebastian în care apare şi Mirel.