Palatul Sutu » Încântarea României

Big Build

Cristian Șuțu — Fri, 07 Oct 2011 06:48:33 +0000

250 de oameni, printre care şi cel care vă scrie acum, au ridicat 10 case în numai cinci zile. Vă întrebaţi dacă este posibil. Vă spun: este! Dar nu e simplu. Pentru asta îţi trebuie ceva nord-irlandezi deştepţi şi nişte români atipici. Mecanismul de funcţionare se bazează pe două concepte care cel mai probabil vă sună ca dracu: voluntariat şi contribuţii. Pînă nu le-aţi trăit pe pielea voastră, nu ştiţi despre ce e vorba, oricît de talentat ar fi cel care v-ar explica cum vine treaba asta cu voluntariatul. Prin urmare, n-o să vă bat la cap cu asta.
V-aş explica, însă, altceva.

Familiile care se vor muta în cele 10 case n-au fost alese prin tragere la sorţi. Nici pentru că le-a desemnat Emil Boc sau Victor Ponta. Nici măcar semizeul Traian Băsescu. Nu. Oamenii ăia sunt nevoiţi să facă ceva în schimbul caselor ridicate pentru ei. Spre exemplu, ei trebuie să muncească, voluntar, 400 de ore în folosul unei comunităţi desemnate de Habitat for Humanity (fundaţia care a gîndit mecanismul).
Astăzi este programată recepţia caselor la Bălţeşti, Prahova. Ieri, cînd a fost ziua bloggerilor la Big Build 2011, lucrările arătau după cum ne arată Sebi.
Priviţi cu atenţie cele 84 de fotografii pe care le-am făcut ieri acolo. O să descoperiţi nişte oameni fericiţi.
N-am văzut picior de politician pe acolo, dar unii dintre noi ne-am gîndit la ei.

Pe scurt, a fost fantastic de bine. Pentru că – abia acum am realizat – voluntariatul nu este o faptă, e o stare.

Construim ceva pe partea dreaptă?

Cristian Șuțu — Thu, 29 Sep 2011 10:09:24 +0000

Simţiţi forfota? Se apropie alegerile şi toată lumea vrea să construiască ceva. Un partid, o alianţă, o uniune, o platformă, o mişcare, o nouă republică, o rochie pentru Albă ca Zăpada. Ceva, orice. Nu ştiu, parcă a dat dihonia în ei. Atîta energie, mai rar.

Desigur, nu se va întîmpla nimic. Nimic esenţial. Nimic cu beneficiu. Alte măşti, aceeaşi piesă/ Alte guri, aceeaşi gamă, / Amăgit atât de-adese / Nu spera şi nu ai teamă.

În timpul ăsta, într-o localitate pe nume Bălţeşti, din judeţul Prahova, un grup de 250 de voluntari din Irlanda de Nord şi din România vor să construiască 10 case în cinci zile. Pentru 10 familii nevoiaşe. Este o acţiune a Habitat for humanity, iar proiectul se numeşte Big Build.

Am fost întrebat dacă vreau să mă alătur echipei de voluntari şi am zis da. Au zis la fel Cristina Bazavan, Panaitescu, Miruna şi David Pripas. Deocamdată. Fiecare dintre noi ar trebui să aducem încă trei bloggeri. Pentru că joi, 6 octombrie 2011, în cea de-a patra zi a proiectului Big Build de la Bălţeşti va fi ziua bloggerilor pe şantier.

Eh, şi aici vine întrebarea mea: pe cine să aleg eu dintre bloggeri? Cine dintre politicienii cu blog care zilele astea vor să construiască ceva ar dori să vină cu mine la Bălţeşti ca să construim nişte case?

Vă spun, eu am în minte nişte nume, dar să vedem dacă ne răspund: Sebastian Lăzăroiu, că tot a rămas fără muncă, dar vrea să construiască. Elena Udrea, Adrian Năstase, Mihail Neamţu, Bleen, Cristian Preda, Victor Ponta, Alina Gorghiu, Andreea Paul Vass. Ar mai fi şi alţii, dar mă opresc aici. Măcar să vrea trei dintre ei să vină cu mine şi să construim ceva pe partea dreaptă a străzii din Bălţăteşti.

PS. Dacă eşti blogger şi ai vrea să mergi cu mine joi, 6 octombrie, să construim nişte case, dă-mi un email la cristian@sutu.ro. Programul e simplu: plecăm la 6.15 din Piaţa Victoriei şi ne întoarcem pe la 18.00 în Bucureşti. Ce avem de făcut acolo? – şlefuire (cu şmirghel) plăci gips-carton; – montare profile îmbinare perete/tavan; – aplicare vopsea lavabilă (2 straturi); – montare pardoseală lemn laminat; – finisare streașină; – montare acoperitoare scări intrare / verandă; – curățenie.
Nu primim şpagă. Doar transport şi hrană.

Să creşti mare!

Cristian Șuțu — Tue, 06 Sep 2011 09:56:13 +0000

Emil Boc împlineşte astăzi 45 de ani. A evoluat mult în ultimii 20 de ani. După cum se vede în imaginile de mai jos, care ni-l înfăţişează pe Boc în perioada studenţiei, ca proaspăt deputat, ca primar, la început de guvernare, în zilele noastre şi, pe rîndul doi, în încercarea de a părea ceva mai înalt decît este.

Ce-i uraţi de ziua lui?

later edit / astăzi e şi ziua de naştere a Mariei Băsescu, soţia Lui. Interesant de aflat dacă El merge diseară la meci pe Naţional Arena…

Hai să facem un film!

Cristian Șuțu — Fri, 10 Jun 2011 09:37:25 +0000

Vrei să fii producătorul executiv al unui film? Acum ai o şansă unică. Filmul în care tu vei investi va fi regizat de o tînără care studiază la London Film School, pe nume Adina Istrate. Tot ce trebuie să faci e să citeşti synopsisul fimului şi să alegi o sumă de bani pe care vrei s-o investeşti în acest film. Poţi alege să contribui cu 20 de lire (şi vei primi un “Thank you” credit, o invitaţie la o vizionare privată şi o copie DVD) sau poţi investi 100 de lire (”Special Thank you” credit, invite to a private screening, DVD copy, “Outland” T-shirt and one of the characters will be named after you). Desigur, poţi investi şi suma minimală de 5 lire în schimbul unui “Thank you” credit.
Nu e minunat? :)

Cu mulţumiri pe adresa lui Sebastian, de la care am aflat despre Adina.

In Charles we trust

Cristian Șuțu — Wed, 18 May 2011 13:54:02 +0000

Via Lilick, care citează la rîndul ei blogul Transildania, aflu cît de serioasă e implicarea Prinţului Charles în România. Filmul este de anul trecut, dar câţi dintre voi ştiaţi despre el? Câţi dintre voi ştiaţi că fundaţia despre care se vorbeşte în film, The Mihai Eminescu Trust, s-a implicat în mod intens în renovarea unor clădiri de patrimoniu din Transilvania (vezi aici cît de intens)? Cîţi dintre voi ştiaţi că o altă fundaţie a Prinţului Charles, Transylvania Authentica, emite certificate pentru produse procesate în mod traditional, ajută producătorii să-şi găseasca clienţi, şi să participe la tîrgurile internaţionale pentru alimente ecologic?

Judecătorul

Cristian Șuțu — Tue, 17 May 2011 19:46:27 +0000

Într-o ţară în care justiţia şi judecătorii se află la coada clasamentului încrederii cetăţenilor ei în instituţiile publice, filmul de aici vine să ne dea nouă, chestionabililor din sondaje, două palme. Vă invit să priviţi cu atenţie povestea unui judecător din România. Se numeşte Laura Andrei şi este judecător la Tribunalul Bucureşti.

Personalitatea anului 2010

Cristian Șuțu — Sun, 19 Dec 2010 14:35:46 +0000

Mihnea Măruţă, fostul meu coleg de la Cotidianul, a avut o idee bună: i-a întrebat pe jurnalişti despre Personalitatea anului 2010 în România. Cum era de aşteptat, mulţi l-au identificat pe Traian Băsescu. L-am luat şi eu în calcul, recunosc, dar l-am scos în secunda doi dintre opţiuni, gîndind că pentru un astfel de clasament e nevoie totuşi de un personaj pozitiv. Motiv pentru care am vorbit despre medicul Oana Ciocan. Ce au răspuns alţii, vezi aici.

Tu la cine te gîndeşti? Şi de ce?

Aţi văzut vreodată ceva mai penibil?

Cristian Șuțu — Wed, 17 Nov 2010 12:22:16 +0000

Fursecuri pe masă. Pepsi şi pahare din plastic. Flori galbene învelite în celofan. Minori puşi să îi dea flori şi pîine cu sare. Caschete de protecţie nou-nouţe. Pantofi extravaganţi pe pietre. Activişti de partid fericiţi să se pupe cu “cel mai drăguţ ministru care (sic!) l-a avut România de-a lungul timpurilor”. O senzaţională amintire din epoca de aur cu Elena Udrea primind Cheia de onoare a municipiului Călăraşi.

Răchiţele, here I come!

Cristian Șuțu — Mon, 01 Nov 2010 06:36:51 +0000

Vulcanii noroioşi s-au privatizat

Cristian Șuțu — Sat, 23 Oct 2010 22:21:08 +0000

Doamna Udrea, dacă nu vă supăraţi, puteţi să ne explicaţi şi nouă cît cîştigă statul român din privatizarea Vulcanilor Noroioşi de la Buzău? Am explorat ieri (vezi aici, cu click dreapta, cîteva fotografii) partea asta de grădină carpatică şi un nene de la o asociaţie privată, care înţeleg că are şi pensiunea de lîngă Noroioşi, m-a pus să-i plătesc o taxă de 4 lei. Taxă care eu aş fi sperat să intre în bugetul ministerului domniei voastre, ca să aveţi cu ce plăti un nou rebranding inutil de ţară aflată în criză perpetuă. Dar nu, se pare că banii ăia se duc într-un buzunar deştept. Mai era şi o taxă foto pentru profesionişti, de – atenţie! – 900 de lei, pe care am evitat-o, deşi, mărturisesc, fotografiile mele au o rezoluţie foarte bună. Nenea de la poartă – un tip simpatic, de altfel – ne-a explicat că e de la Asociaţia “Vulcanilor Noroioşi” şi că ar fi de preferat să nu fumăm, ca să nu explodăm de la gazele care împing noroiul la suprafaţă. Prin urmare, doamna Udrea, ca să ne întoarcem la lucrurile esenţiale: ne puteţi spune cînd dracului s-au privatizat şi Vulcanii Noroioşi? A, şi încă ceva: aţi putea să păstraţi în proprietatea statului Vulcanii Noroioşi Mari, aflaţi undeva mai la vale, la vreo 500 m de drumul care duce spre Vulcanii Noroioşi clasici? Nu de alta, dar sunt ceva mai mari şi mai interesanţi. Şi nici nu miroase a cîrnaţi de pleşcoi şi cartofi prăjiţi, ca la intrarea de la Clasici…