Palatul Sutu » Încântarea României

Rucsacul diplomatic

Cristian Șuțu — Tue, 20 Jul 2010 12:44:52 +0000

Salutăm cu o întîrziere de cîteva zile, dar cu adîncă emoţie în suflet succesul răsunător al vizitei preşedintelui mult iubit în Republica Lituania. Mai ales pentru prietenii de dincolo de Prut, care au – iată! – un fenomenal lobbyst în persoana celui aflat în mijlocul oficinei de taină de mai jos. Autorul acestor rînduri a studiat cu atenţie imaginea de la subsol şi vă poate spune că toate lucrurile par în ordine la poza de grup. Cu o excepţie. E vorba de personajul al patrulea de la stînga la dreapta, Bujor Bogdan Teodoriu, consilier prezidenţial, care, nu ştim încă din ce motive, s-a deplasat la întrevederea oficială cu rucsacul. Click aici pentru detaliu. Avem următoarele presupuneri referitoare la rucsac:

era cu sandvişuri pentru primul personaj de la stînga la dreapta, respectiv pentru al cincilea.
era pentru diverse tainuri, de dat şi de luat.
conţinea codurile cifrate de la valiza cu whisky.
era cu ciocolată toblerone din duty-free pentru madam Bujor Teodoriu.
era ascuns Emil Boc.

Un erou: Grigore Gafencu

Cristian Șuțu — Tue, 23 Mar 2010 11:40:58 +0000

Mă uit de cîteva zile la cazul Voicu şi-mi dau seama că jucăm într-un film prost. Trist şi prost. Nu ştiu cum dracu’ se face, dar la Cinema România rulează de foarte mult timp numai filme cu personaje principale negative. Faceţi cu mine un efort de memorie şi încercaţi să găsiţi măcar un singur personaj pozitiv în distribuţiile noastre. Un erou, aşa cum este el definit în dicţionare: persoană deosebită prin calitățile sale morale și prin acțiunile sale mărețe; om care se distinge în mod special într-un anumit domeniu. E greu, nu? Aşa m-am gîndit şi eu pînă să descopăr în arhiva revistei Life o imagine din februarie 1940, la Bucureşti, realizată de fotografa Margaret Bourke-White. Priviţi-o! (vezi jos). Nu-i aşa că nu recunoaşteţi personajul, nu? Ei bine, pe tipul care se uită la macheta actualului sediu al guvernului îl cheamă Grigore Gafencu. Şi este un erou. Doctorand în ştiinţe politice la Sorbona, Gafencu a fost ministru al afacerilor externe între 1938 şi 1940, perioadă în care a negociat neutralitatea României. În 1941 s-a stabilit în Elveţia, de unde a pledat prin numeroase conferinţe publice în favoarea intereselor României, aflată în război. A încercat să salveze România prin intervenţii directe la Winston Churchill şi Foster Dulles, între alţii, pentru a-i convinge de abuzurile săvîrşite de regimul impus de Moscova la Bucureşti. A participat la Conferinţa de Pace de la Paris din 1947, acolo unde a depus două ample memorandumuri considerate corecte şi documentate cu privire la tratamentul nedrept aplicat României.

“Cand va lua cunostinta de Tratat, in ansamblul sau, poporul roman nu va gasi motive pentru a se bucura. El va constata cu regret ca tratamentul care i-a fost aplicat depaseste in severitate pe acela rezervat altor state invinse si ca nimic nu-l pune la adapostul amenintarilor sale, amenintari care l-au scos deja, odata, de pe drumul normal al politicii sale” (Grigore Gafencu, 7 octombrie 1946)

Condamnat în contumacie la pedepse însumînd 52 de ani, în acelaşi lot cu Iuliu Maniu si Ion Mihalache, Grigore Gafencu traversează Oceanul şi conferenţiază în mai multe universităţi din SUA. La întrunirile denumite “Tuesday Panels”, pe care le organizează în apartamentul său din New York, participă adesea şi fostul secretar de stat american Foster Dulles. La aceste întruniri ia fiinţă un grup care militează pentru “Mişcarea Europeană”, una din primele forme ale viitoarei Uniuni Europene. Tot în Statele Unite, Gafencu participă la discuţiile pentru realizarea unui “Comitet Pentru Europa Liberă”, demers care duce la înfiinţarea celebrului post de radio. Grigore Gafencu moare la 30 ianuarie 1957, la Paris, acolo unde, uitat de ceilalţi români, are şi astăzi mormîntul.

Primăvară

Cristian Șuțu — Sat, 20 Mar 2010 19:01:46 +0000

Astăzi, undeva după Cernica, într-o pădure, pe marginea unui lac.

Click aici, dacă vreţi să le priviţi cu atenţie.

Cît mai costă un craniu de Ursus Spelaeus

Cristian Șuțu — Thu, 18 Mar 2010 16:07:58 +0000

Ne spune prietenul meu Sebi, care altă treabă n-are decît să caute cranii de urşi de peşteră pe ebay. Na, priviţi şi voi ce speoloagă cu craniul în mînă a găsit el. La doar 16.500 de dolari. Craniul, desigur, nu speoloaga. O nimica toată, nu? Domnu’ Năstase, a mai rămas ceva de la mătuşă pentru exponatul ăsta? Ar fi păcat, zic, s-ajungă pe mîini străine.

Land of choice. Varianta 1964.

Cristian Șuțu — Thu, 18 Feb 2010 07:05:28 +0000

RUMANIA

Your browser does not support iframes.

Descoperită de zoso.ro , dar, mai înainte, de Cosmin Alexandru. Desigur şi de alţii…

Lopătarii

Cristian Șuțu — Wed, 10 Feb 2010 11:21:42 +0000

Am citit la Sebi şi nu înţelegeam. Pînă cînd am început să-i aud şi eu prin jurul blocului: Curăţăăăăăm zăpada! Curăţăăăăăm zăpada! . Domnu’ Vlădescu, cînd vă întoarceţi de la ski şi după ce rezolvaţi mica problemă cu accidentul lui Gheorghe, poate ne explicaţi şi nouă cum îi impozitaţi la anu’ pe băieţii ăştia care cer 30 de lei pentru dezgroparea unei maşini, respectiv 50 de lei pentru o alee în faţa blocului.

foto: Sebastian Morea

Borsec, rugina apelor minerale

Cristian Șuțu — Fri, 25 Dec 2009 15:00:39 +0000

Borsec era cîndva Regina Apelor Minerale. Azi e doar o sticlă de plastic albastră pe rafturile supermarketurilor şi în capătul din avale al barajului Vidraru. Respectiv, un SA cu numele ăsta. Staţiunea, la fel de celebră acum 150 de ani precum Baden-Baden sau Karlovy Vary, a ajuns azi moloz şi izbelişte. Rugina apelor minerale. Clădirile declarate monumente artitecturale se încruntă la turiştii năuci precum vedeţi în imaginile de mai jos. Pădurile din-prejur au dispărut aproape în întregime. Iar cadourile de sub bradul local arat-aşa. Localitatea are astăzi mai puţin de 2000 de locuitori, primarul Mik Jozsef anunţîndu-i de la avizierele publice că aleşii locali sunt în concediu fără plată pe perioada sărbătorilor de iarnă. Dacă ajungi la Borsec folosind reţeaua naţională de şosele publice, trebuie să îţi reactualizezi înainte colecţia de înjurături. Venind dinspre Topliţa, ceea ce nu vă doresc, veţi avea adesea senzaţia unor drumuri după bombardament. Ce să vă mai spun? N-aţi vrea mai bine s-o luăm pe Elena Udrea şi s-o legăm de grilajul uneia din clădirile pe care le vedeţi mai jos? Să petreacă în felul ăsta măcar Revelionul 2010…

Videobula

Cristian Șuțu — Wed, 16 Dec 2009 10:08:50 +0000

… de azi e genială. Great job, Mika!

Votez cu AC/DC. În vara 2010.

Cristian Șuțu — Fri, 11 Dec 2009 13:53:37 +0000

La Bucureşti. Sau, mă rog, undeva prin apropiere, că nu prea ar exista un loc în Bucureşti unde să cînte băieţii…

de aici.

Au mai rămas 2 săptămîni

Cristian Șuțu — Thu, 10 Dec 2009 08:22:45 +0000

Nu, nu pînă la turul 3 al alegerilor prezidenţiale. Ci pînă la Crăciun. Atunci cînd doar dacă dăruieşti cîştigi. Uite, Dorel ne-a dăruit nişte gropi pe Magheru şi la Universitate. Ho-ho-ho!