Concept grafic: Cristian Lipan (cu un pic de ajutor de la mine)

- Sărut mîna, doamnă!
- Bună ziua! Da′ cine sunteţi?
- Sunt Cristian Şuţu, reporter la…
- Aşa, şi ce doriţi?
- Să vorbesc puţin cu domnul preşedinte, dacă sunteţi bună.
- Aaaaa, dar domnul preşedinte nu e acasă.
- Păi, unde e, doamnă?
- E la Snagov, maică. Mi-a zis că are o întîlnire secretă acolo, la o vilă.
- Şi cine mai e cu dînsul?
- Păi, e şi premierul acolo, e şi ministrul de finanţe, e şi Roman, şi maghiaru ăla, Bela, sunt toţi acolo. I-am zis lui Nelu să-i aducă la noi, cînd or termina, că am făcut o supă bună cu găluşte…

La 93 de ani, Ion Diaconescu a rămas sigur. La fel ca-n 1947, cînd a împlinit 30 de ani, iar comuniştii l-au aniversat vreme de 17 ani în cele mai cumplite închisori şi lagăre de reeducare. Tanti Jeni s-a dus acum, dar, la fel ca-n 1964, îl va aştepta la ieşire.

Dacă vreţi să vedeţi şi cum a apărut primul număr al ziarului Puterea, click aici.

Acuma pe bune, ce-o fi crezînd Vanghelie atunci cînd a aruncat pe pagina de net a primăriei sectorului 5 doar două declaraţii de avere, ambele din 2008, scrise în bataie de joc? Cumva că n-are nimeni timp să-l verifice? Sau şi-o fi spus oare că atunci cînd inspectorii de Integritate îl vor lua la puricat el le va spune că nu ştie să scrie? În orice caz, Mareane, nu te culca pe-o ureche cu dosarul de fals în declaraţiile de avere. Aici ai putea lua cu suspendare. Mai nasol s-ar putea să fie cu celălalt, de trafic de influenţă. Ochii cît cepele!

• PS. Cît despre ciocolata aia pe care trebuia s-o primesc pentru că ai pariat pe Geoană la Congres, consideră că am uitat… Că poate ne trezim dracului cu mascaţii la procesul de predare-primire.

Ce e de făcut? Mai e ceva de făcut cînd doar 2,4% dintre tinerii de 18-35 de ani au foarte multă încredere în ziarişti?

Mi se pare incredibil ca un asemenea om a ajuns senator, doar pentru ca de el depind oameni importanti din PSD.
Si mi se pare la fel de incredibil ca oameni la fel de importanti au marele tupeu sa il impinga pentru sefia Ministerului de Interne.
Cine e Cătălin Voicu? Pe scurt, un mafiot extrem de periculos. Omul de casă al lui Mitică Iliescu. Se ocupa cu afacerile lui murdare. Si asta a facut toata viata. A jonglat cu dosarele şi a devenit un as al şantajului, prevalându-se siguranţa naţională şi de antetul Departamentului Securităţii Naţionale. Pentru că da, Cătălin Voicu a lucrat şi pe la Palatul Cotroceni. În ultimul mandat al lui Ion Iliescu.
“Naşul”, aşa cum îi place să i se spună, a facut Şcoala militarã de ofiţeri activi de transmisiuni de la Sibiu, a absolvit Dreptul la Academia de Politie, intre 1986 – 1997 – a fost ofiţer activ si a fost decorat si cu Virtutea Militarã în grad de Cavaler. Acum este general SPP, în rezervă.
Ce spun oamenii normali la cap despre Voicu? Că are toate firmele trecute pe numele mamei iar afacerile şi le mutase într-o vreme prin Bacău. Că nu stă cu mama lui, aşa cum scrie în declaraţia de avere, în care zice că n-are casă. Stă fix lângă Palatul Cotroceni, langă intrarea Marinescu, într-un viloi de neam prost.
Dar ce contează un viloi şi o mică minciună, într-o mare de şantaj şi legături dubioase?
Omul are relaţii privilegiate cu Serviciile, cu procurorii, cu Ilie Botoş, cu infractorii, cu oameni din Ministerul Apararii Nationale, cu lumea interlopă, cu Cămătarii, cu ţiganii din sectorul 5, cu Marian Vanghelie, cu Viorel Hrebenciuc….şi cu mulţi, ,mulţi alţii.
A vrut să fie şef la SIPA, director la SPP şi, în general, omul care decide peste Serviciile importante.
Cineva, din Palatul Cotroceni, l-a invitat chiar şi la recepţia de 1 Decembrie, dată de preşedintele Traian Băsescu. Când Voicu a apărut prin Cotroceni, câţiva au amuţit. Pentru că ştiau cine e…
Ei bine, filmul prost continuă. Toţi cei pe care-i are la mână acest Cătălin Voicu, oameni cu toţii importanţi şi din multe partide, toţi îl imping în faţă. De ce? E simplu. Pentru că pe toţi îi are la mână şi toţi îi sunt datori.

P. S. Să vorbim despre ameninţările utilizate de Voicu? Sau să aprofundăm legăturile periculoase? Sau de UM 0215? Mai bine, aşteptăm…Poate, totuşi, are cineva puţină jenă să-şi dea seama că un personaj ca acest Cătălin Voicu nu poate ocupa o demnitate în statul român. Suntem în Europa anului 2008….