In activitatea sa Curtea Constitutionala a solutionat mai multe cauze privind constitutionalitatea unor dispozitii ale Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, constatand ca actuala reglementare a sistemului electoral romanesc prezinta o serie de imperfectiuni si, ca atare, se impune o reconsiderare a acesteia din perspectiva alegerilor parlamentare din anul 2012, care sa asigure, sub toate aspectele, organizarea si desfasurarea unor alegeri democratice in Romania. In aceasta privinta, Curtea considera ca trebuie, in primul rand, sa se porneasca de la realitatile economice, politice si sociale ale tarii, de la rolul partidelor politice in procesul electoral, de la necesitatea rationalizarii Parlamentului si, in final, sa fie reglementat un tip de scrutin corespunzator concluziilor desprinse si care sa aiba corespondent in tipurile de scrutin care se regasesc in majoritatea statelor europene.
Legea nr. 35/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, reglementeaza un mecanism electoral care nu are nicio legatura cu elementele de continut ale tipului de scrutin majoritar uninominal, organizat cu un singur tur si care este practicat in alte state. Este de retinut ca niciun sistem electoral in care este reglementat un tip de scrutin majoritar uninominal cu un singur tur de scrutin nu prevede vreun prag electoral, in timp ce Legea nr. 35/2008 prevede doua tipuri de praguri electorale alternative.
Rezultatele alegerilor parlamentare din noiembrie 2008 au aratat ca mecanismul utilizat pentru atribuirea mandatelor a avut drept consecinta rezultate neconforme celor specifice unui tip de scrutin majoritar uninominal, rezultate determinate de calculele matematice reglementate de regulile procedurii electorale ale scrutinului uninominal prevazut de Legea nr. 35/2008. Asa se face ca desemnarea unor parlamentari s-a realizat pe baza unor calcule, fara ca o asemenea desemnare sa rezulte din alegeri, in urma exprimarii prin vot a optiunilor politice. In cadrul preocuparilor de revizuire a legislatiei electorale, o atentie sporita trebuie acordata posibilitatii cetatenilor romani cu drept de vot care domiciliaza in strainatate, si nu numai acestora, de a-si exercita dreptul de vot, in cadrul unei proceduri speciale, inclusiv prin votul electronic, care sa se desfasoare in corelare cu orele oficiale ale Romaniei intre care se desfasoara procesul de votare.

Hai stejarii!

Şi aşa i-a rămas numele. Mai ales după scena în care celebrul lider popular european Wim van Velzen, care venise la Bucureşti să încerce salvarea ţărăniştilor pe cale de dispariţie, i-a lăsat cu mîna întînsă pe Victor Ciorbea, Ion Diaconescu, Ionescu-Galbeni şi alţii, sărînd pur şi simplu în braţele lui Cicerone: “Ţiţeroneeee!“. Venerabilii, cu ochii cît cepele, nu înţelegeau nimic. Ce treabă are Ţiţerone cu van Velzen? Misterul nu a fost desluşit nici pînă astăzi, cu toate că gurile rele vorbeau pe la finele anilor ‘90 despre desele vizite secrete ale lui van Velzen la presupusa lui amantă de la Bucureşti, lucru despre care ar fi aflat – nu se ştie exact cum – şi Cicerone.

Cicerone este fotograf. Pe vremuri era fotograful oficial al PNŢCD, astăzi este fotograful neoficial al tuturor. Lui Cicerone îi plac mult congresele de partid. Durează mult şi, prin urmare, are timp să facă poze fiecărui delegat la congres, să dea o fugă pînă la laborator şi să le ofere apoi pozele cu zîmbetul pe buze. “Dă şi matale cît vrei…“. Criza de 40 de ani a lui Cicerone s-a petrecut în timpul domniei lui Andrei Marga. Care, nu ştiu dacă vă mai amintiţi, a condus PNŢCD pe la începutul acestui mileniu. Marga a încercat, ca şi cu Educaţia, să “reformeze” partidul. În planul de reformă apărea şi închiderea ziarului Dreptatea, organul de presă la care lucra şi Cicerone. Bulversat, Cicerone s-a pus la birou şi a scris un text de protest. Cu care a venit la mine, pe vremea aceea lucram la Cotidianul, cu rugămintea să-l public la ziar. Ştii, mi-a zis el atunci, m-am gîndit şi la un titlu: “Da’ cu Cici ce-aţi avut?”

Răspunsul (meu, dar şi al întrebării retorice puse de Cicerone) poate fi dedus din senzaţionala înregistrare a celor de la Caţavencu:

Propunerea nr. 6: Cicerone Lorenz Mândru