Mai multe imagini pe facebook şi google+.

Cronologia de mai jos e mai ales pentru ăia 53% care declară că ar vota cu USL la următoarele alegeri parlamentare.

1. “Să ne dăm cu toţii demisia, dacă asta cer oamenii” (Crin Antonescu, 20 ianurarie 2012).
2. “Sigur că în discuţiile dintre noi s-a vehiculat şi această ipoteză, a grevei parlamentare, ea nu a fost asumată însă nicio secundă de USL, pentru că deşi e un semn puternic, într-o ţară ca România, în care lupta de uzură parlamentară a cuprins atâtea episoade, eu cred că ea este nerelevantă, ba chiar ridicolă într-un asemenea moment. Este mult prea soft şi nu impresionează pe nimeni, nici pe cei de la putere, nici pe cei din stradă, nici pe cei din ţară” (Crin Antonescu, 23 ianuarie 2012)
3. “Din ce am discutat deocamdată în această seară se poate degaja, şi sunt mandatat să comunic acest lucru, un consens în legătură nu numai cu disponibilitatea, dar cu dorinţa parlamentarilor liberali de a ne retrage din acest Parlament şi a nu reveni decât atunci când vom reveni prin votul românilor chemaţi la urne” (Crin Antonescu,  24 ianuarie 2012).
4. “Mâine se va lua decizia şi este o decizie care se va discuta cu parlamentarii fiecărui partid separat, după aceea, împreună, vom avea o decizie. (…) Haideţi să-i spunem o grevă accentuată, practic o retragere din Parlament cu renunţarea, ăsta-i un detaliu uşor jenant, dar contează, cu renunţarea şi la indemnizaţia de parlamentar, şi la celelalte beneficii” (Crin Antonescu, 29 ianuarie 2012)
5. După ce am analizat toate condiţiile, conjunctura, am optat şi vom discuta acest lucru acum la reuniunea USL, pentru o retragere din Parlament, de la lucrările Parlamentului, dar nu o renunţare completă la condiţia de parlamentar. (Crin Antonescu, 30 ianuarie 2012)
6. A te retrage de la lucrările Parlamentului inseamnă un gest politic. Dar din punct de vedere administrativ şi birocratic lucrurile trebuie să stea altfel. Eu trebuie să mă duc la serviciu, la Parlament, să-mi semnez condica (Eugen Nicolaescu, purtător de cuvînt al PNL, 1 februarie 2012)

Va urma. La fel de penibil.

(Pentru comparaţie, vă invit să urmăriţi măcar cîteva secunde şi din acest discurs).

Pare că-s curajoşi, nu?

Ei bine, hai să vă explic cum răspunsul corect este că nu, nu sunt deloc curajoşi. Dacă oamenii ăştia de la PSD şi PNL  renunţă la salarii (cuvîntul corect este indemnizaţie), ei sunt obligaţi să renunţe şi la sumele forfetare pe care le primesc lunar pentru salariile secretarelor, consilierelor, expertelor-parlamentar şi şoferilor, pentru chirii şi combustibili sau reparaţii la maşină, pentru diverse alte cheltuieli de la birouri parlamentare.

Probabil că n-au ştiut asta atunci cînd au anunţat că renunţă la indemnizaţii. Dar vă explic eu acum: sumele forfetare se calculează potrivit legii din valoarea indemnizaţiilor brute. Cu 150%, mai exact. Dar dacă indemnizaţia este zero, tot zero va fi şi suma forfetară.

Şi tare mă tem că – aflînd efectul ăsta parşiv al deciziei deja anunţate de şefii lor -secretarele parlamentarilor vor intra şi ele în grevă. Protestînd astfel faţă de prostia şefilor…

(Precizare: Adrian Năstase a fost condamnat cu cîteva minute înainte la o pedeapsă de doi ani cu suspendare executare în dosarul “Trofeul Calităţii”. )

Pînă atunci însă eu îmi clătesc ochii şi îmi hrănesc invidia cu portretele de studio ale unor fotografi buni.

Fiindcă le e foarte greu să gîndească pe cont propriu, postacii primesc o listă cu mesaje gata fabricate, singura lor menire fiind să inventeze nişte nume şi nişte adrese de email.

Cum îi descoperi pe postaci? Nimic mai simplu. Copiezi un mesaj despre care tu bănuieşti că e scris de un postac şi dai un o căutare pe google. Vei avea adesea supriza de a da peste exact acelaşi mesaj pe foarte multe site-uri. Ba chiar acelaşi mesaj scris de mai multe ori  în comentariile unui singur articol.

Să luăm, spre exemplu, mesajul “Domnul Emil Boc s-a implicat foarte mult in problemele pe care le au oamenii inzapaziti“, scris de o o anume gina, dar şi de o anume deea (deci două comentarii identice) la un articol semnat de colega mea Mioara Costin, de la ziarul Puterea. Exact acelaşi mesaj apare şi pe gândul.info (comentariul 14, semnat deea), tot pe gândul.info, dar la un alt articol (comentariile 47 , 86, şi 97, semnate deea şi corina), pe evz.ro (semnate de gina la 15:32, de corina la 14:36,  de ady la 13:47 şi de deea la 13:02), pe jurnalul.ro ……… uf, am obosit să merg pe urmele postacilor…

Dacă vreţi şi alte exemple, nu trebuie decît să daţi click pe mesajele de mai jos.

1. USL prin vocea celor doi papagali face rau tarii.
2. Ce dracu’ bre’? Astea sunt proteste. Asta e opinia majoritatii? 400 de oi ce practica protestul ca hobby pe banii USL-ului??
3. Decat sa scandati in piata universitatii, mai bine puneti mana pe lopeti si ajutati la deszapezire. La munca, nu la intins mana!!!
4. Mai bine sa nu mai existe USL-ul asta in parlament ca oricum nu stiu decat sa fie impotriva tarii.
5. Nea’ Ponta, ia zi care mai e treaba? Ti-a stricat iarna planurile?
6. USL- adunatura de nenorociti, gata pregatiti sa vanda tara asta in orice moment doar pt inca o vila ceva in pus la portofoliul lor. Nu lasati tara asta sa ajunga pe mana lor va rog frumos

Mesajele spun ceva destul de clar despre gîndurile ascunse ale celor din PDL, nu?

Şi aş fi început aşa:

Pe scurt, pentru că nu au un mesaj politic.

Mai pe larg, în cele ce urmează.

Deci.

Nu ştiu (dar promit să mă interesez) cine le construieşte celor de la Opoziţie strategia comunicaţională, dar eu – mărturisesc – am obosit să citesc zilnic pe agenţiile de ştiri declaraţii ale unor lideri ai PSD şi PNL care cer demisia unui ministru, a guvernului, a preşedintelui şi a oricărui pedelist aflat în vreo funcţie publică

Nu trebuie să ai IQ-ul noii prietene a lui Marian Vanghelie, înmulţit cu 100, ca să-ţi dai seama că Opoziţia n-are un mesaj politic. Se vede cu ochiul liber. În afară de Jos Băsescu! şi Guvernul să demisioneze! oamenii ăştia nu ştiu altceva. Mă gîndesc că normal ar fi să existe cineva care să le spună lui Victoraş şi lui Crin că există şi alte metode de a cuceri o femeie în afară de a o fluiera pe stradă după ce trece de tine. Nu-ţi trebuie decît puţină imaginaţie.

“Huo, Băsescu!” nu e un mesaj politic. E o interjecţie politică. Şi o aberaţie logică. Este evident că într-o bună zi Băsescu va fi jos. Şi el ştie asta. Pînă şi băsistul Zoso poate pricepe asta. De ce să propui ceva ce oricum vei obţine?

Un mesaj politic este o construcţie. E ceva nou. E o idee. O idee de care eu, tu, noi să ne agăţăm cu speranţă. Un mesaj politic e o speranţă.  Eu nu vreau să trăiesc cu speranţa că într-o bună zi Traian Băsescu nu va mai fi preşedinte. Şi că PDL va pleca de la putere. Sunt absolut sigur că aşa se va întîmpla. Eu vreau să trăiesc cu speranţa că următorii lideri de la putere îmi vor face viaţa mai bună. Şi aici intervine mesajul politic al oricărei Opoziţii normale la cap din lumea asta. Ce-mi propune mie astăzi Opoziţia din România?

Tăcere.

Era prin anii ‘80 un film cu Mircea Diaconu în rol principal. Scena e formidabilă. (Dacă-şi aminteşte cineva numele filmului, să-mi zică şi mie, că scena aia trebuie decupată şi urcată neapărat pe youtube). La mare, în apă, o femeie frumoasă. Diaconu pune ochii pe ea. Evident, urmează abordarea. Dar cum? Căci Diaconu dispare în apă. Soare, cald, pescăruşi, femeia e singură. Brusc, după cîteva secunde bune, Diaconu iese abia respirînd din apă, chiar lîngă femeie: “Nu vă supăraţi, aici e Marea Neagră?”.

Întîmplător, astăzi, Mircea Diaconu e liberal. Iar liderii partidului său fluieră ca nişte cretini după votanţi singuri. “Pst, pst, păpuşica! Singurică, singurică? Nu vrei să te scot la un cico, că uite ce bagabonţi sunt p-acilea?”

În curînd. Numai pe www.fotounion.ro