Nu ştiu dacă aţi remarcat, a început campania electorală. Era să leşin aseară cînd am dat peste nişte afişe cu Prigoană, Piedone, Sulfina, Negoiţă şi Chiliman. Mai toate erau cu verde, grena sau mov. Nu mai înţeleg nimic: unde au dispărut roşul şi portocaliul? De ce se ascund toţi sub alte culori? Şi încă ceva: de ce stau toţi cu mîna întinsă în afişe?
M-am uitat şi la sloganuri. Groaznice. Trebuie să fac neapărat un clasament al celor mai cretine sloganuri. Pînă atunci, însă, vă las să vă enervaţi cu unul dintre cele mai idioate clipuri electorale din istoria omenirii. Ascultaţi, dacă puteţi, cu atenţie timbrul vocii tipei din videoclip. Nu aşa că vă vine să….?
…căci se vor întîmpla nişte lucruri foarte interesante, despre care, dacă n-ai aflat încă, e bine să ştii.
În prima parte a zilei de sîmbătă, 19 mai, Centrul Ceh, în parteneriat cu Staropramen, te invită la o maraton de fotografie numit Cuvinte pe peliculă. Eu voi fi acolo. De la ora 11. Vom primi o rolă cu 24 de cadre FOMA, alb-negru şi un text din Franz Kafka, Bohumil Hrabal, Karel Čapek, Václav Havel sau alt autor ceh. Având drept inspiraţie textul primit, vom avea fix 24 de ore pentru a aduce înapoi filmul expus.
Pe seară începe unul din cele mai interesante evenimente urbane din ultimii ani în România şi nu numai: Noaptea Muzeelor. Practic, îţi va fi imposibil să cuprinzi tot ce e de văzut. Dar sunt mari şanse să ne vedem la Biblioteca Naţională, undeva spre miezul nopţii, acolo unde are loc World Press Photo, cea mai importantă expoziţie internaţională de fotojurnalism, pe care n-am apucat s-o văd la Amsterdam zilele trecute.
Prima Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, organizată de Foto Union şi Nikon, se apropie – fir-aş al naibii – de final. Patru zile de fotografie de reportaj în Braşov, Măgura, Şirnea, Târlungeni, dar şi o sesiune de portret indoor, cu expediţii la ferma de animale, pe coclauri paradiziace, cu mese bune şi regulate, cu foc de tabără lîngă prieteni noi, mi-au adus aminte de nodurile din gît de la finalul taberelor din copilărie.
Stau în faţa laptopului acum, iar lîngă mine sunt vreo 10-12 bloggeri care-şi selectează fotografiile şi caută subiectul cel mai bun pentru postarea lor ce le va aduce, eventual, unul dintre premiile puse la bătaie de Nikon. Unii au scris deja. De la alţii se aud tastele. A mai rămas o oră pînă cînd trebuie să impresioneze juriul.
E o stare de bine pe care am s-o mai trăiesc, dacă nu vă supăraţi, încă o vreme scurtă. Spre seară revin în Bucureşti. Pînă atunci vă las cu cîteva imagini instagram suprinse la TFB1.
Mai multe imagini de la TFB1, în curînd pe blogul Foto Union.
Nişte oameni deştepţi de la Standout au gîndit un sondaj de opinie pentru voi, cititorii blogului meu, ca parte a unui amplu studiu de audienţă al blogurilor româneşti. Sondajul poate fi accesat cu un simplu click pe bannerul verde din partea de sus a blogului. Marea mea rugăminte pentru voi e să intraţi şi să răspundeţi la întrebări, durează doar cîteva minute.
Vă mulţumesc!
Mai jos aveţi, dacă vă interesează, rezultatele unei cercetări similare din 2009.
Încă am în faţa ochilor imaginea chelnerului de la Stokers Huis, Bruges, Belgia. Cînd am intrat, el stătea la una din mese, ascuns în spatele unei lămpi aşezate pe marginea canapelei. Citea. Am rămas puţin perplex, vă daţi seama, căci nu înţelegeam de ce se opreşte un client din citit ca să mă întrebe ce aş dori să beau. Engleza lui perfect britanică m-a indispus. Era deja prea mult. Am înţeles apoi că sentimentul meu egoist de ciudă e perfect românesc. Semnele lor de civilizaţie apar unde nu te aştepţi: în cîrciumă, la naşul din trenul ce făce legătura între Bruges şi Bruxelles, un tip care vorbea la perfecţie engleza şi franceza, sau la concertul dintr-o piaţă publică din Bruges, acolo unde cu jetoanele pentru băutură puteai cumpăra nu doar cola sau bere ci şi … şampanie.
Mi-am reamintit toate aceste imagini aseară cînd aşteptam liftul în scara blocului meu şi cînd am observat “opera” administratorului grijuliu cu bunurile comune:
Nenea ăsta de mai jos, pe numele său Alin Burcea, a fost la un pas să ocupe funcţia de ministru al Turismului în guvernul Ponta. Cineva, însă, a găsit pe youtube nişte filmuleţe publicitare cu Alin care l-au determinat pe Victoraş Ponta să i se facă, brusc, dor de Elena Udrea.
Dacă doriţi să vă tăvăliţi pe jos de rîs:
Dacă priviţi cu atenţie imaginea de mai sus o să-l observaţi nu numai pe Marian Oprişan, baronul PSD de Vrancea, aşezat din proprie iniţiativă în rîndul miniştrilor care au depus jurămîntul, deşi el nu face parte din Guvern (click aici pentru detaliu), ci şi doi foşti ţărănişti. Care nu ştiu cum dracului fac, dar ei reapar mereu în guvern, chiar dacă istoria i-a aruncat la gunoi. Andrei Marga, fost preşedinte al PNŢCD şi ministru al educaţiei în guvernele Ciorbea, Vasile şi Isărescu, respectiv Eduard Hellvig, alt fost ţărănist sadea, consilier personal al liderului PNŢCD Constantin Dudu Ionescu (astăzi pedelist de opoziţie). Unul ministru al Afacerilor Externe, celălalt – ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Dragă mamă,
Am ajuns pe coperta ultimului număr al Revistei Biz. Dacă te duci la chioşc să cumperi revista vei vedea că pe copertă scrie, de fapt, Top Social Brands. Dacă, însă, pui telefonul peste copertă, folosind aplicaţia pentru smatphone Aurasma, vei descoperi filmul de mai jos. Iar în interior multe lucruri interesante, precum un reportaj de la #bizamsterdam, acolo unde ţi-am povestit că am fost.
How cool is that?
… pentru absenţa de pe blog timp de şase zile: am fost la Marea Nordului. Cu bicicleta. De la Bruges. Cu un popas prin Amsterdam.
Am multe să vă povestesc.
Iar voi, ăştia din PSD, nu vă bucuraţi prea tare că aţi intrat la guvernare. O să vedeţi voi în curînd de ce.
