_________________

Evadarea mea de luni dimineață s-a produs la ora 4.30. Pe ruta București – Ruse – Veliko Tîrnovo – Nova Zagora – Svilengrad – Alexandropouli. La 12.00 și ceva aveam deja biletele de feribot luate, astfel că-mi rămîneau două ore pentru o cafea grecească într-un local în care nimeni care și-ar fi pierdut brusc memoria n-ar fi putut spune în ce an ne aflăm. Putea fi 1974 sau 1982 sau 2007. La fel și în brutăria-patiserie de alături. Sau pe străzile secundare.
Față de cursa pentru Thassos (din Keramoti), cu celebrul salut thassian al pescărușilor pe care-i hrănești cu pufuleți sau biscuiți, feribotul pentru Samothraki (din Alexandroupoli) îți oferă în plus un spectacol cu delfini. Salutul samothrakian. Ce are diferit Samothraki față de Thassos? Încă nu știu exact, sunt doar de cîteva ore pe insulă. Cert e că sunt cîteva zeci de mii (dacă nu sute de mii) de turiști în minus. În zona Therma, unde am găsit cazare la pensiunea unei doamne (Enoikiazontai Domatia Rooms, cu doar 20 de euro pe noapte), sunt destul de mulți hipioți care-și vînd brățările, gențile și cămășile lucrate manual. Unul dintre ei, profitînd de faptul că m-am trezit la 3 dimineața, m-a bătut la șah. Dar mi-a întins mîna la final și mi-a mulțumit frumos pentru felul în care am jucat cu el. Am adormit instantaneu aseară. Și, după foarte mult timp, neîntors. Pe lîngă pensiunea doamnei din Therma curge un pîrîu, iar trei sau patru dintre platanii din curte par să-și amintească de perioada dominației romane.

Iar e bine.

* Evadarea de Luni Dimineaţă. Proiect de luptă împotriva ignoranţei.