Viitorul nu sună bine în politică. E de ajuns să privim cu oarecare atenție în interiorul ultimelor sondaje de opinie care măsoara încrederea oamenilor în partide politice și politicieni ca să fim îndreptătiți să presupunem că ne îndreptam încet, dar sigur către finalul democrației.

Într-o lume în care încrederea în partidele politice a scazut la sub 20% (aceasta este media europeană, în Romania fiind și mai grav – doar 7%), iar încrederea în instituția parlamentului – forma supremă de exprimare democratică – a coborît la 31% (în Romania la 8%), ar trebui să fim atenți la nașterea unei noi forme de conviețuire socială. Democrația pare că a fost învinsă de ea însăși: majoritatea se pronunță astăzi împotriva forței majorității.

Despre moartea democrației se vorbește însă de foarte mult timp, iar diversele forme de contestare a democrației cunoscute pînă astăzi au dus la defecte ale istoriei – comunism, fascism, dictaturi. De aceea, discuția esențială nu este, cred, despre cînd și ce va fi omorît democrația, ci despre cum este posibilă moartea democrației. Englezii au inventat relativ recent un concept, “buna guvernare”, care permite cetățenilor o participare directă la buna funcționare a instituțiilor publice. Teoria “bunei guvernări” vorbește despre eficiență, despre transparență, despre asumarea deplină a răspunderii față de membrii comunității.

Dusă în viitor, teoria bunei guvernări ar putea determina dispariția meseriei de politician și înlocuirea acestuia cu tehnocratul. Cu specialistul. Cu managerul social. Ideea de lider nu va dispărea, cel mai probabil, niciodată. Însă liderul politic va fi tot mai mult un personaj fără audiență și fără credibilitate. Deci fără viitor. Explicația logică vine din sondajele mai sus menționate, dar și din faptul că oamenii conștientizează tot mai bine – grație tehnologiei care le permite astăzi să observe, practic, totul în timp real – că politicianul nu este, în fond, decît un intermediar. Un intermediar între individ și grup, între mine și ceilalți, între particular și universal. Un intermediar al cărui “comision” ne ușurează sacoșa cu libertăți cu care ne întoarcem acasă de la piață.

Democrația – înțeleasă ca domnia poporului – ar putea fi inlocuită într-un viitor nu foarte îndepărtat de aristocrație – înteleasă, tot grecește, ca de acolo ni se trag toate, ca domnia celor excelenți. Priviți-l pe Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, cum schimba el lumea din temelii, fără sa fi fost ales de nimeni, fără să-și fi expus ideile într-o campanie electorală. Priviți-l bine și veți putea avea o idee despre cum va arăta politica peste 50 de ani. Sau peste 250 de ani. Un înțelept contemporan cu noi, Petru Creția (1927 – 1997), a făcut într-una din memorabilele sale scrieri – Eseuri morale – o fascinantă descriere a istoriei omenirii: “O vreme a stăpînit printre oameni doar forța, iar legea era bunul plac al celui mai tare. Apoi au apărut, în cele mai felurite forme, instanța de arbitraj între părțile aflate în litigiu, cineva care să împartă dreptatea și o seamă de reguli ale dreptății care au devenit, în trecerea vremii, legi. Al treilea regn ar fi să fie acela al iubirii. Dar dacă acesta nu va veni niciodată, putem spera măcar că în întregul comunității umane, între oameni și între neamuri, va domni cîndva încrederea”. Doamnelor și domnilor, vremea democrației a apus. Pe simplul motiv al lipsei de încredere. E vremea aristocrației și a încrederii în cei excelenți.

__________

(Text scris în iulie 2011 și publicat în Revista Biz.)

sursa foto

(Text