Sunt de trei zile pe insula Samothraki și încă n-am reușit să-mi dau seama de unde mirosul ăsta foarte puternic de iarbă… Îl simți aproape peste tot, de parcă ești într-un coffee shop din Amsterdam. Ciudat a fost că prima oară l-am simțit în apropierea unui cort așezat în imediata vecinătate a ruinei unui turn antic. Mi-am zis: sunt și ei (el și ea) tineri, departe de lumea corporatistă, se simt bine, e OK. Dar mă îndepărtam de cortul lor și mirosul persista. 20m, 50m, 100m, 150m. Imposibil să fumeze în halul ăsta… Nici de-ar fi făcut foc de tabără din plante (ca dacii, pe vremuri) nu s-ar fi simțit așa departe…. Mergeam apoi pe șoseaua de coastă, în pustietate, deschideam geamul mașinii, cum fac de obicei cînd fumez la volan și din nou de afară mă trăznește mirosul. Iarbă. What the fuck? Opresc mașina. Mă uit la plante. Seamănă. Le miros. Nimic. Nu e.
Nu știu. Se întîmplă ceva și nu-mi dau seama ce… Ieri am luat un puști la ocazie (sunt foarte mulți tineri care vin și locuiesc în corturi; e o stare de Vamă/2 mai aici în Samothraki) și din vorbă-n vorbă îl întreb ce e cu mirosul ăsta de… Weed? – întreabă. Zic: yes, weed. Face o pauză scurtă și adaugă: I don’t know… Smeels like weed, but… N-am insistat. Căci nu păream de-al lor. Din multe motive: aveam mașină, iPhone, miroseam a parfum, pe bancheta din spate era o ladă frigorifică pe care cineva care stă la cort n-o poate întrebuința.
Am căutat și pe google un răspuns. Nimic. L-am sunat și pe Mugur Pop, care se pricepe la plante ca nimeni altul. Nu-mi răspunde la telefon, cel mai probabil e cu caii prin Apuseni… Stai că mi-a răspuns. Zice că nu știe, dar să adulmec cu nesaț planta din poza de mai jos, poate are efect… I-am zis că nu are miros de iarbă.
În orice caz, vă spun: nu plec din Samothraki pînă nu dezleg misterul ăsta.