Ce se întîmplă cu noi? De unde atîta ură? Bun, am avut de făcut o alegere. Una mai grea decît de obicei pentru că nu e tocmai uşor să alegi între un nesimţit şi un nerod. Acum, însă, s-a terminat. În fond, n-a fost decît o competiţie în care s-au investit foarte mulţi bani. Unul a cîştigat, altul a pierdut. Alegerile şi miliardele de euro aferente. Care sunt ale lor, nu alte noastre. Nu vă faceţi iluzii.

Mă uit în jurul meu şi mă uit atent. Ceea ce vă doresc şi vouă. Sunt de-a dreptul bulversat de ce văd. Oameni inteligenţi cuprinşi de o discordie incredibilă. Prieteni sau colegi cărora le sticlesc ochii şi le curg balele atunci cînd îşi exprimă convingerile politice. Încă. Chiar şi acum, după alegere. Ai votat cu Geoană? Eşti un cretin! Ai votat cu Băsescu? Eşti un muist!  What the fuck?

Băsescu a cîştigat alegerile. I-a strîns el mîna adversarului? Nu. “Un fleac. I-am ciuruit”. Geoană a pierdut alegerile. L-a felicitat el pe contracandidat? Nu. Se declară preşedinte de facto şi contestă alegerile la Curtea Constituţională. Opriţi-vă!

Trebuie să existe o compensare, cumva. Prea multă vrajbă s-a strîns în noi şi, vorba colegului Căutiş, un om nu poate să-şi consume toată viaţa urînd pe cineva fără întrerupere. Îl lasă creierul, inima, îşi pierde pofta de a urî.

Vă jur că-mi este teamă să mă mai întîlnesc cu oameni pe care-i respectam sau pe care-i iubeam. Mi-e frică de ura lor. Facem o pauză de politică?