Şi aşa i-a rămas numele. Mai ales după scena în care celebrul lider popular european Wim van Velzen, care venise la Bucureşti să încerce salvarea ţărăniştilor pe cale de dispariţie, i-a lăsat cu mîna întînsă pe Victor Ciorbea, Ion Diaconescu, Ionescu-Galbeni şi alţii, sărînd pur şi simplu în braţele lui Cicerone: “Ţiţeroneeee!“. Venerabilii, cu ochii cît cepele, nu înţelegeau nimic. Ce treabă are Ţiţerone cu van Velzen? Misterul nu a fost desluşit nici pînă astăzi, cu toate că gurile rele vorbeau pe la finele anilor ‘90 despre desele vizite secrete ale lui van Velzen la presupusa lui amantă de la Bucureşti, lucru despre care ar fi aflat – nu se ştie exact cum – şi Cicerone.

Cicerone este fotograf. Pe vremuri era fotograful oficial al PNŢCD, astăzi este fotograful neoficial al tuturor. Lui Cicerone îi plac mult congresele de partid. Durează mult şi, prin urmare, are timp să facă poze fiecărui delegat la congres, să dea o fugă pînă la laborator şi să le ofere apoi pozele cu zîmbetul pe buze. “Dă şi matale cît vrei…“. Criza de 40 de ani a lui Cicerone s-a petrecut în timpul domniei lui Andrei Marga. Care, nu ştiu dacă vă mai amintiţi, a condus PNŢCD pe la începutul acestui mileniu. Marga a încercat, ca şi cu Educaţia, să “reformeze” partidul. În planul de reformă apărea şi închiderea ziarului Dreptatea, organul de presă la care lucra şi Cicerone. Bulversat, Cicerone s-a pus la birou şi a scris un text de protest. Cu care a venit la mine, pe vremea aceea lucram la Cotidianul, cu rugămintea să-l public la ziar. Ştii, mi-a zis el atunci, m-am gîndit şi la un titlu: “Da’ cu Cici ce-aţi avut?”

Răspunsul (meu, dar şi al întrebării retorice puse de Cicerone) poate fi dedus din senzaţionala înregistrare a celor de la Caţavencu:

Propunerea nr. 6: Cicerone Lorenz Mândru