• • “Voi sprijini înfiinţarea unei fundaţii care să militeze pentru independenţa editorială a jurnaliştilor în raport cu patronii trusturilor de presă şi pentru profesionalism în mass-media din România“.

I-auzi de frumos! O fundaţie. Hm… Cum să se cheme ea? Fundaţia pentru ce? Fundaţia pentru Umilirea Cîntăreţilor de Karaoke? Fundaţia “Unde Turnăm”? Mă rog, să reţinem ideea cu fundaţia. Şi să citim mai departe.

• • Cum putem îndrepta lucrurile care nu merg bine? Ce putem face ca cetăţenii acestei ţări să beneficieze de informaţii corecte şi complete, pe baza cărora să îşi poată forma opinii şi pe care să îşi fundamenteze acţiunile şi alegerile? (…) Nu în ultimul rând, vreau să mă asociez, întro mişcare civică, cu cei care sunt dispuşi, asemeni mie, să ajute presa română să se însănătoşească. Cu cei care cred că, tot aşa cum avem nevoie de politicieni responsabili, avem nevoie şi de o presă responsabilă“.

Deci, avem şi un scop al fundaţiei: să ajutăm presa să se însănătoşească. Buuuun! Şi acum să mergem un pic în viitor şi să ne imaginăm. Avem fundaţia înfiinţată, ba chiar declarată de utilitate publică. Avem 2,3,4 ziare importante şi cîteva televiziuni aşijderea. Plus un mănunchi de  jurnalişti aflaţi în nefericita situaţie de a fi nevoiţi să nu scrie, pentru că aşa au decis şefii lor, editorii, despre inaugurarea festivalurilor “Croşetezi şi cîştigi”, respectiv “Cea mai frumoasă sarma învelită-n frunze de portocal”. Ei, ce credeţi că va face Elena Udrea în situaţia asta? Eu mă gîndesc că fundaţia ei va trimite un protest în cod html pe adresa bloggerilor cu link la elenaudrea.ro. Mă mai gîndesc că fundaţia va produce şi distribui tricouri, şepci şi pixuri cu “Nu uitaţi să croşetaţi!” şi “Salvaţi sarmaua!”. Şi, în fine, presimt acordarea unor burse de studiu la biroul de presă din Modrogan, eventual nişte vizite cu diurnă la staţiunea de ski din Mogoşoaia, recent inaugurată. Alte idei n-am. Poate aveţi voi.