Zilele acestea se vorbeşte pentru a nu-ştiu-cîta-oară despre debarcarea lui Emil Boc. Este, probabil, cea mai anunţată ştire care nu s-a confirmat. Din istoria universală a jurnalismului. Foarte straniu, mulţi dintre răspândaci sunt de la ei. Pe Udrea aţi citit-o mai sus. Roberta Anastase confirmă şi ea că e posibilă o schimbare a lui Boc. Gigi Pinalti a fost auzit şi el gîndurind ceva pe tema asta. Editorialul lui Lăzăroiu de mîine din EVZ este despre Boc şi are titlul “De ce ar pleca?”. Sociologul Alkin Teodorescu ne dă şi nişte cifre post-Boc.

Dinspre partea roşie, fără cod, a Opoziţiei, Adrian Năstase însuşi scrie pe blog despre anunţul demisiei lui Boc, pe care prietenul său Traian Băsescu urmează să-l facă mîine la consultările de la Cotroceni. Asta ar fi culmea. Măcar demisia să-l lase să şi-o anunţe singur…

Colega mea Adriana, care nu vorbeşte prostii, scrie şi ea că Emil Boc va demisiona. După ce pleacă delegaţia FMI. Din cîte ştiu eu, asta se va întîmpla marţi, 7 februarie.

Pentru cei care fac previziuni cu privire la schimbarea lui Boc e bine, însă, să-şi amintească cînd a cerut Traian Băsescu înlocuirea lui Emil Boc: fix acum un an de zile.  Să ne amintim ce spunea atunci Traian Băsescu, potrivit unei înregistrări audio obţinute de Antena 3 şi difuzate pe 15 februarie 2011:

Ceea ce am discutat cu reprezentanţi de organizaţii judeţene a fost: care este calea, ca soluţie de relansare economică sau propunere de ruptură necesară, plecând inclusiv de la premisa unui nou Guvern, unui nou premier. Discuţiile s-au oprit la ceea ce ar trebui să fie un prim-ministru. Aseară (luni – n.r.), opţiunea majoritară a fost pentru continuarea mandatului actualului premier. Eu am avut opţiunea unui prim-ministru tehnocrat şi nu sunt în poziţia de a merge împotriva opţiunilor majoritare

E de actualitate, nu?

Şi aş fi început aşa:

Pe scurt, pentru că nu au un mesaj politic.

Mai pe larg, în cele ce urmează.

Deci.

Nu ştiu (dar promit să mă interesez) cine le construieşte celor de la Opoziţie strategia comunicaţională, dar eu – mărturisesc – am obosit să citesc zilnic pe agenţiile de ştiri declaraţii ale unor lideri ai PSD şi PNL care cer demisia unui ministru, a guvernului, a preşedintelui şi a oricărui pedelist aflat în vreo funcţie publică

Nu trebuie să ai IQ-ul noii prietene a lui Marian Vanghelie, înmulţit cu 100, ca să-ţi dai seama că Opoziţia n-are un mesaj politic. Se vede cu ochiul liber. În afară de Jos Băsescu! şi Guvernul să demisioneze! oamenii ăştia nu ştiu altceva. Mă gîndesc că normal ar fi să existe cineva care să le spună lui Victoraş şi lui Crin că există şi alte metode de a cuceri o femeie în afară de a o fluiera pe stradă după ce trece de tine. Nu-ţi trebuie decît puţină imaginaţie.

“Huo, Băsescu!” nu e un mesaj politic. E o interjecţie politică. Şi o aberaţie logică. Este evident că într-o bună zi Băsescu va fi jos. Şi el ştie asta. Pînă şi băsistul Zoso poate pricepe asta. De ce să propui ceva ce oricum vei obţine?

Un mesaj politic este o construcţie. E ceva nou. E o idee. O idee de care eu, tu, noi să ne agăţăm cu speranţă. Un mesaj politic e o speranţă.  Eu nu vreau să trăiesc cu speranţa că într-o bună zi Traian Băsescu nu va mai fi preşedinte. Şi că PDL va pleca de la putere. Sunt absolut sigur că aşa se va întîmpla. Eu vreau să trăiesc cu speranţa că următorii lideri de la putere îmi vor face viaţa mai bună. Şi aici intervine mesajul politic al oricărei Opoziţii normale la cap din lumea asta. Ce-mi propune mie astăzi Opoziţia din România?

Tăcere.

Era prin anii ‘80 un film cu Mircea Diaconu în rol principal. Scena e formidabilă. (Dacă-şi aminteşte cineva numele filmului, să-mi zică şi mie, că scena aia trebuie decupată şi urcată neapărat pe youtube). La mare, în apă, o femeie frumoasă. Diaconu pune ochii pe ea. Evident, urmează abordarea. Dar cum? Căci Diaconu dispare în apă. Soare, cald, pescăruşi, femeia e singură. Brusc, după cîteva secunde bune, Diaconu iese abia respirînd din apă, chiar lîngă femeie: “Nu vă supăraţi, aici e Marea Neagră?”.

Întîmplător, astăzi, Mircea Diaconu e liberal. Iar liderii partidului său fluieră ca nişte cretini după votanţi singuri. “Pst, pst, păpuşica! Singurică, singurică? Nu vrei să te scot la un cico, că uite ce bagabonţi sunt p-acilea?”

Se observă o veselie a demolării. Probabil reuşita recunoscută internaţional deranjează pe foarte mulţi.Şi nu pot să nu observ că mesajul domnului Ion Iliescu, care nici mai mult nici mai puţin, aproape de pe masa de operaţie, transmitea că preşedintele în funcţie trebuie să răspundă, în condiţiile în care dânsul încă nu a răspuns nici pentru mineriade, nici pentru victimele de la Revoluţie. Îi vedeam pe Crin Antonescu şi pe Victor Ponta care susţin, nici mai mult, nici mai puţin, demisie preşedinte, demisie Guvern, demisie Parlament. Adică, o Românie neguvernată

Am văzut televiziuni ale unor foşti turnători de Securitate promovând naţional şi internaţional dezastrul din România. Este obiectivul unei categorii care se teme şi de urmările legii, este obiectivul unor oameni care astăzi trebuie să răspundă în faţa legii pentru încercarea de a crea dezordine

Ştiţi ce mă şochează cel mai tare? Că mesajul lui Ion Iliescu, al lui Victor Ponta, al lui Crin Antonescu, al aşa-numitului lider al societăţii civile, fostul colonel Dogaru sunt similare cu ale fostului preşedinte al Republicii Moldova, actualul şef al fracţiunii Partidului Comunist din Republica Moldova, Vladimir Voronin. Sper că cele ce voi clarifica mâine în intervenţia mea cu românii să vă fie de ajutor.

Carevasăzică, golanii, nemernicii, huo!, jos piaţa universităţii!, treci în casă, javră ordinară! Probabil că în intervenţia sa Băsescu va fi şi mai nervos şi va da de pămînt cu toţi cei care şi-au permis să protesteze. Vom vedea.

Între timp, însă, preşedintele de iure al României, ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, a fost auzit mai devreme spunînd următoarele fraze memorabile:

Este de înţeles şi potrivit ca oamenii să-şi exprime dezacordul faţă de politicile guvernamentale. Aceasta este esenta democraţiei. Noi, americanii, credem sincer în dreptul divin al cetăţenilor de a protesta paşnic. Accentuez, paşnic.

Restul sunt detalii.

Ştiţi cît a obţinut Ninel Potîrcă la alegerile prezidenţiale din 2009? 21.306 de voturi. Ceea ce înseamnă 0.21%. Ştiţi cîte voturi au luat Eduard Manole sau Remus Cernea? Vă spun eu: 34.189, respectiv 60.539 de voturi.

Nu vă supăraţi pe mine, dar cîteva mii de protestatari nu-s suficienţi pentru a-l deranja de la masă pe Traian Băsescu.

O galerie foto de la protestele de aseară, în curînd pe www.sutu.ro.

• PS. A, şi încă ceva. 5000 de euro de persoană a fost biletul de intrare la concert?

Ce trebuie să ştiţi e că în urmă cu doi ani, mai exact în februarie 2010, acelaşi preşedinte Băsescu s-a dus pe şest la Spitalul Militar, tot pentru nişte analize. Eu am fost cel care a aflat despre asta şi le-am sugerat jurnaliştilor (pe vremea aia nu lucram într-o redacţie, fusesem dat afară de “jurnalistul” Nistorescu de la Cotidianul) să verifice un pont pe tema problemelor de natură medicală ale preşedintelui. Pe atunci, oficialii Administraţiei Prezidenţiale au refuzat să dea publicităţii informaţii despre starea de sănătate a preşedintelui Băsescu. Au ales, în schimb, să ne spună că preşedintele e “foarte sănătos” şi să-l scoată într-o seară la cîrciumă, împreună cu soţia, ca să arate lumii că şeful statului nu e bolnav. Manipulare de manual. Dar nu despre asta era vorba. Problema stării de sănătate a preşedintelui a rămas un mister. Nimeni nu ştie cu exactitate care sunt afecţiunile de care suferă Traian Băsescu.

Tot anul trecut, dar de data asta în decembrie, adică acum fix un an, şeful statului a anunţat din nou că a efectuat analize medicale. Le-a denumit anuale, deşi era pentru prima oară cînd acestea aveau loc în mod public. “Preşedintele României, Traian Băsescu, a efectuat în cursul zilei de miercuri, 28 decembrie 2010, vizita medicală anuală”, se arăta într-un anunţ postat pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale. Din nou, nici un detaliu despre diagnostic.

Şi acum să revenim în zilele noastre. Miercuri, 28 decembrie 2011, preşedintele Băsescu merge din nou să-şi facă analizele, vezi Doamne, anuale. Spre deosebire de alte precedentele investigaţii, acum avem şi un raport scris de nişte medici. Să vedem.

“În urma examenelor clinice pluridisciplinare, a analizelor de laborator şi a examenelor paraclinice imagistice (examen radiologic, ecografie, imagistică prin rezonanţă magnetică, tomografie computerizată), Comisia medicală a constatat că Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, este APT din punct de vedere medical pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Domnul Traian Băsescu nu suferă în momentul de faţă de nicio afecţiune care să îi pună în pericol starea fizică, psihică sau viaţa şi care să îl împiedice să exercite mandatul de preşedinte al României”, se arată într-un comunicat de presă semnat de general de brigadă medic Mihai – Marius Mureşan şi de colonel medic Emil – Aurelian Ranetti.

Care va să zică, este apt. Şi atît. Vi se pare mult? Vi se pare puţin? Eu vă sugerez să citiţi cu atenţie cum ar trebui să sune un raport medical prezidenţial. Al preşedintelui Barack Obama. E – o coincidenţă – din februarie 2010, adică de cînd am descoperit eu că Băsescu a mers pe şest la spital, ştirea fiind preluată atunci de toată presa.

Potus Med Exam Feb2010

sursa: whitehouse.gov

A, şi încă ceva. P e nici o masă a nici unui guvern responsabil din lumea asta nu găseşti produse comerciale cu etichetă. Am verificat eu.