(Sper că nu mă veţi întreba la ce adresă de email să trimiteţi scrisorile de intenţie…) :)

Am fost aseară în Casa Presei şi pe hol m-am întîlnit cu Lucian Gheorghiu. Singurul jurnalist de la Cotidianul care a lucrat 18 ani în redacţie, tot atîta timp cît a existat şi publicaţia. Mîine o să scriem ultimul număr al ziarului – mi-a spus şi n-am avut replică. Ce să-i mai spui cuiva care vede cum i se scufundă nava? Am lucrat şi eu nişte ani buni la ziarul ăsta. Mi-am văzut prima oară semnătura pe 21 august 1997. De ce Cotidianul? Raspunsul este simplu. Este vorba despre democratie si profesionalism in gazetarie. Cetateanul trebuie informat. Altfel nu-si poate exercita drepturile si indeplini indatoririle. Pentru aceasta are nevoie de fapte. Reporterul aduna aceste fapte si le expune. El ia un instantaneu, prezinta o problema. E clar, fotografia nu merita retusata. E clar, toate aspectele problemei, toate situatiile trebuie redate obiectiv. Dar atit. Concluziile sa le traga cititorul – scria Ion Raţiu în prima ediţie, pe 10 mai 1991.

Povestea Cotidianului, aici.

Capital scrie că este doar o închidere temporară.