Suntem în a 3.000-a zi a Erei Noastre.

Te-am dus la şcoală, ți-am vorbit pe drum despre punctualitatea ca formă de respect (nu ți se părea important, “poate aşa era pe vremea voastră, tata”), iar când m-am întors acasă am descoperit că mărul tău, de-o vârstă cu tine, a înflorit. La fel și căpşunile, fragile, rozmarinul, prunii, piersicul, chiar și smochinul, cel cu inflorescență inversată – toate puse pentru tine.

Da, Amza, ele au sosit la întâlnirea cu soarele exact când trebuia: nici prea devreme, nici prea târziu. Într-o zi, peste alte 3.000 sau 6.000 de zile, vei privi mărul și vei înțelege că el nu a înflorit doar pentru a fi frumos. Punctualitatea lor nu e o relicvă din „vremea noastră”, ci o formă de respect. Ca un ritm prin care viața se asigură că nu trece pe lângă noi neobservată.