11 Comments
  • Lilick
    June 18, 2010

    Ce draguuti. Uite-i ce fete au in ultima poza. :)) Am vazut si eu anul trecut “primul zbor” cu niste vrabiute. La prima incercare una s-a dat cu capul de pereti. La al doilea zbor, mama o invata sa sara pe cate o creanga.. mai sus.. mai sus… Sunt niste scumpe. :)

  • Sly
    June 18, 2010

    :) bun!

  • Gabriela
    June 18, 2010

    “Nicio pasare nu are zbor prea inalt, daca nu zboara cu aripi proprii!”

  • Paula Negrea
    June 18, 2010

    Ai făcut din fiecare vineri zi de emoţii bune :) Fain.

  • Lulutza
    June 18, 2010

    M-am topit! :) Este cel mai frumos, induiosator si sensibil moment la care am asistat in ultimul an. Am avut cindva in balcon o familie de rindunele, dar nu mi-a trecut prin cap sa le trag in poza, sa le “umanizez” cum ai facut tu cu “pasaricile” astea. N-am vocatie, n-am chemare, oooof! Da’ cu filme nu incerci?

  • Loda
    June 18, 2010

    Mesaj
    Pp, superb ! Multumesc/.

  • Maria
    June 18, 2010

    Ritual ezoteric in toata regula. Lectie de initiere si nu altceva ! :) Si cand te gandesti cat de greu ii este unui pui, fie el chiar si de uliu, sa-si deschida aripile…Sau poate ca asa, mic, fragil si vulnerabil cum se afla, asteapta sa-i pice de undeva, din cuibul babacilor sau din neant, “zborul cu pene” :)

  • matusalem
    June 19, 2010

    E timid. Dar se trateaza. :)

  • mil
    June 19, 2010

    Cum l-a readus in cuib totusi? Pare destul de mare.

  • Cristina
    June 20, 2010

    Foarte tari fotografiile! Si mutra aluia mic :)

  • adrian
    June 20, 2010

    o vreme in urma ai fost un reper in balaceala ZILNICA.
    eu sunt doar eu dar traiam mai bine cind aveam in acest blog un reper.
    TE ROG NU MA DEZAMAGI

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *