Era încălţat în cizme, avea o lampă frontală, cască de protecţie şi combinezon. Cam ciudat, nu? M-a întrebat dacă nu vrem să-l urmăm şi, după cum puteţi vedea din imaginea de sus, am zis da. Ningea ca-n poveşti. Era ora 21.00 şi eram undeva în Carpaţi.  Nu mă întrebaţi mai multe, pentru că ne-a rugat frumos să păstrăm misterul asupra locului în care am intrat la 21.30 şi am ieşit pe la 5 dimineaţa. Un singur lucru vă pot spune: a fost magnific.

Nu mă credeţi? Click aici.