Cei care se întreabă cum ar arăta România fără un guvern, le-aş răspunde să privească mai atent. Ne-guvernul există. Ne-guvernul lucrează. Depinde cum priveşti. Faptul că avem, formal, o structură ierarhică executivă, cu miniştri, secretari de stat, directori, secretare şi şoferi, asta nu e de ajuns să poţi spune că ai un guvern. Precum nu poţi spune cu siguranţă că lipsa unei structuri guvernamentale ar dăuna în vreun fel consumului de manele, tabloide şi şaorma – principalele activităţi ale cetăţeanului român de pe urma căruia statul se hrăneşte din taxe şi impozite ca să poată construi părtii de schi şi bazine de înot portocalii. Ori să poată plăti de muuuuulte milioane de euro panseluţe şi copaci exotici pe lângă trotuare.
Uite, astăzi se împlinesc 41 de zile de când Românica nu are un ministru la portofoliul Muncii. Nu e grav. Noi n-am avut niciodată autostrăzi şi am supravieţuit. N-am avut nici măcar speranţă – cu excepţia unor seri electorale, când s-au anunţat victoriile în alegeri ale candidaţilor Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu – şi iarăşi am supravieţuit. A fost Botiş, n-a fost bine, l-au dat afară, l-au pus pe Boc să facă pe interimaru’ şi au căutat altul. Degeaba. Nu s-a găsit timp de o lună şi jumătate un nou ministru la muncă. Interimatul lui Boc expiră peste doar câteva zile, adică vineri.
Sunt doar două posibilităţi: ori Emil Boc are nevoie de bani şi, ca proaspăt şef al PDL, îşi putea permite, fără să se supere cineva pe el, să-şi ia un al doilea job, part-time, la Ministerul Muncii, ori nimeni din PDL nu vrea să muncească. Oricum o dai, nu e prea bine.
Deci, recitiţi titlul!
- (text scris pentru ziarul Puterea)
May 30, 2011
nici nu te mai poti revolta, cand stii ca alternativa la incompetenta si coruptie e tocmai USL. de ce nu faceti voi astia meseriasi care inspirati incredere, cu sorina, kamikaze, ctp, mihaiu, toma, poate gotiu ca sa amintim doar numele astea cu rezonanta, un fel de societate independenta de presa si sa faceti treaba sub egida acesteia. pare naiv, da, mi-a placut incoruptibilii cu kevin costner, insa “ultimul bastion al rezistentei” poate fi presa bine facuta si organizata ca atare. fiecare sa va vedeti de treburile proprii, in stil personal ca laolalta nu merge, insa macar sa activati ca un tot, sa reprezentati o forta. pentru ca in politichia noastra desi regasesti cateva personaje manierate, cu viziune si atitudine, totusi marea majoritate sunt niste fripturisti ce trebuie deconspirati. la nivel local situatia e de groaza peste tot, iar ziarele astea de-ale locului tre sa fie partizane uneia sau alteia dintre taberele fripturistilor, asa ca rareori dai peste cate o dezvaluire dezinteresata. macar se mai echilibreaza, atacandu-se intre ei, asta e lucrul bun. oricum, situatia devine teribil de ingrijoratoare, dincolo de glume, resemnari si alte de-astea. revolutii adevarate nu mai sunt decat in africa si orientul apropiat, pentru ca asa e contextul. pe aici pe la noi astfel de revolutii ar fi cu totul anacronice, insa pot fi altele de alta natura, ca tot vorbeai tu de relatia online si ofline. inchei aici poliloghia…