Echilibrul meu

Mă întreabă un prieten ce-mi aduce mie echilibrul. Ce să-i răspund? Că merg la munte? Că-mi place să joc tenis? Că aș locui pe o plajă în Thassos? Că uneori merg la masaj? Și că toate lucrurile astea îmi aduc o stare de bine? Răspunsurile astea ar fi cele mai ușoare. Și l-aș minți. Evident că e tare bine să mergi la munte sau în Thassos ori să simți mirosul unui ulei de masaj după ce ai exersat reverul returnat în cross, pe deasupra fileului, în colțul care trebuie al terenului. Dar viața nu e așa. Dacă prin absurd ai avea acum liniștea unui hamac la umbra unui măslin pe o plajă pustie ți-ai dori – crede-mă, într-un timp nu tocmai greu de parcurs – să auzi din nou un hit cu tramvaie, ambulanțe și altele sirene de vecine isterico-pensionare. Cînd ai un ceva, pe după colțul conștientului tău își face imediat apariția altceva-ul care-ți șoptește că ar vrea cu tine. Și tu-l lași în preajma ta, căci, deh, tu ești un om bun și generos. Dar, repet, viața nu e așa.

Viața și ordinea lumii – ne spune Heraclit, se pare unul dintre cei mai înțelepți oameni care au existat vreodată – rezultă dintr-un echilibru instabil între contrarii. Echilibrul, deci, nu e doar în Thassos sau pe marginea lacului glaciar Bucura cu un ceai cald în mînă. Echilibrul e și în piața Matache, cînd primești o plasă-n cap de la o tanti care nu mai suportă cozile la merele de Voinești. Și cînd descoperi apoi că ți-au ridicat mașina. Echilibrul vine întotdeauna cu opusele la un loc. Cînd mănînci nu doar salate libaneze la Coin Vert, ci și niște aripioare de la KFC.  Cînd îi spui nevestei “ce frumoasă ești, iubito”, dar și cînd nu vă mai vorbiți și dormiți în paturi separate. Cînd îl citești  pe Cioran, dar și cînd ai emoții la show-ul tv Vocea României. Cînd bei apă dintr-un tău la care se adapă vacile la munte sau cînd deschizi o sticlă cu apă plată de la frigider, vara. Cînd e rău, dar și cînd e bine. Pe rînd.  După măsuri. Pentru că lumea asta – tot Heraclit spune – n-a fost creată nici de oameni, nici de zei; ea este un foc veșnic viu, care după măsuri se aprinde, și după măsuri se stinge.

“Echilibrul suprem pentru corp și minte” este noul slogan al brandului Bucovina, apă minerală naturală cu un conținut optim și echilibrat de minerale. Plecând de la calitățile sale, prin acest concept, Bucovina readuce în atenția consumatorilor importanța hidratării cu o apă de calitate ce le va asigura starea de echilibru pentru corp și minte.

7 Comments
  • Dan Doran
    November 9, 2012

    Vax ! Eu ma hidratez cu apa de la cismelele locale, din Lalesti-Puiesti-Cristesti-Calimanesti (nu Caciulata!) , si nu dau un leu, dar traiesc binosor.
    Dar faza cu echilibrul e buna, esti poetic. Si e bine ca tzi-ai mai amintit ceva de la cursul lui Cazan, de pe cind eram noi la facultate, si tu excelai in logica si aveai o coama imensa de par cretz pe bostan…

  • Shadow
    November 9, 2012

    Tata daca ii stii pe cei de la Bucovina fa-le un pustiu de bine si anunta-i ca ceea ce scriu pe “butelii” ii face pasibili de amenzi mari si chiar inchisoare. Cam de anul trecut daca nu ma insel “nemuritoarea” comisie europeana a lui barosso and comp a decis si in cazul apei ca nu s-a “dovedit stiintific” ca ar “hidrata” deci orice “imbutelietor” de apa minerala are interzis la utilizarea acestui argument “absolut mincinos” al hidratarii.

  • Cristian Șuțu
    November 9, 2012

    @shadow: iesi un pic la soare, sa vezi ce bine e…

  • Dan Doran
    November 9, 2012

    Si apropo, cititzi cel mai tare articol ANTIelectoral pe jurnaldelalesti.blogspot.com, si vetzi afla de ce partidele politice din Romania nu pot organiza alegeri si nu pot reprezenta statul. Cazul este real, si datorita acestor dezvaluiri (si ale altora) numele meu nu poate fi pronuntzat in nici un fel in presa din Romania. Pe bune !

  • Shadow
    November 9, 2012

    @Cristi
    unde ai gasit tu soare? La mine e ploaie :-)

  • Xenos
    November 9, 2012

    Frumoase ganduri! Desigur, nu pun la socoteala reclama, dar inteleg, ea e sufletul comertului, deci nu ma leg de asta…
    Dar da, sunt de acord, ori de cate ori plec din Bucuresti sunt bucuros ca descopar orase mai faine, mai linistite si cu o viata mai tihnita (zic chiar de unele orase de la noi), ori natura superba, dar si cand revin, ma simt acasa.

  • Dan Doran
    November 13, 2012

    Puilor :ORASE+ECHILIBRU= misiune imposibila ! Urbea te zapaceste, de nu mai stii ce-i cu tine. Iar daca mai stai si la bloc… Valeu ! CRETINUTZU scrie pe tine, dupa o vreme !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *