Și pentru că altă idee mai bună n-am avut, m-am dus într-o zi cu 200 de lei în buzunar la un doctor nutriționist. Temător, dar curios, mă gîndeam ce poate să-mi  spună unul care se pricepe mai bine la ce fac eu prost cu alimentația. Iar el mi-a dat două palme. “Ia zi-mi: mănînci carne, nu? Că multă lume mănîncă… Apoi, poți să mănînci carne. Dar să știi că, dacă manînci carne, ești prost. Așa și cu laptele, dacă bei, să știi că ești prost“.

Nu știu exact ce mi-a venit să-ți spun povestea asta cu nutriționistul, căci eu de fapt altceva aveam de gînd.  Și anume, să te invit să cauți și să asculți un album ce va fi lansat pe 9 noiembrie 2019. Se numește Nouă  Și-l vei găsi in discografia byron.

Te avertizez: nu e ușor. Și aproape sigur că nu-ți va plăcea la prima audiție. Mie, mărturisesc, mi-a luat cîteva zile bune pînă să pot începe să-l cuprind. L-am ascultat prima oară în curtea mea, împreună cu cîțiva prieteni din cartier, la un vin. Erau și Dan (voce), și Sergiu (clape) cu noi, iar eu mai degrabă eram atent la reacțiile lor față de reacțiile prietenilor mei din cartier. Nu știu cît le-a plăcut. Tind să cred că au fost amabili cînd au zis că e mișto. În următoarele seri l-am reascultat singur pe terasă. De multe ori. L-am încercat cu vin. L-am încercat și cu ciocolată. Se deschidea altfel și-am să încerc să îți explic de ce.

Ai ascultat vreodată The Dark Side of the Moon (1973)? Dacă nu, ești prost, vorba nutriționistului. Dacă da, ei bine, atunci trebuie să știi că albumul ăla nu prea merge ascultat la nuntă. Și nici la Kiss FM. The Dark Side of the Moon – întîmplător, al cincilea cel mai bine vîndut album din istoria muzicii – este o capodoperă pe care o asculți cînd ești tu cu tine. Cînd vrei ceva profund. Cînd ai culcat copilul și deschizi o sticlă de vin bun, iar nevasta nu te întreabă ce-ai făcut de mîncare.

Cam așa e și cu Nouă. Nu merge oricum. În primul rînd, nu-l asculta în boxele de la laptop. Dacă se poate, nici în boxele de la smartphone sau ce ai tu pe acolo. E păcat de munca oamenilor ăia, care au scris notă cu notă pentru fiecare instrument și au stat cu săptămînile în studio, la înregistrări (doar tobele aveau 18 microfoane…), la mixaj sau la mastering. I-am văzut cu ochii mei în studio, deci crede-mă pe cuvînt că nimic nu e întîmplător cu acele sunete.

Albumul ăsta, Nouă, nu e ușor. Nici greu. E doar complex. Deci, ai nevoie de atenție. Versurile, spre exemplu, au și sens, și semnificație. Uite, în piesa care poartă titlul albumului, dacă nu ești atent, ai putea crede, așa cum te-au obișnuit toate piesele cu versuri gata mestecate pe care le auzi azi la radio, că e o poveste de dragoste între autor și iubita lui. Ei bine, nu. Fii atent!

Uită-mă de tot, zi că nu exist,
Fă-ți bagajul și trage ușa după tine,
Ocolește-mă de-acum ca pe un străin
Și nu veni înapoi când ți-o fi mai greu.
Fă-ți prieteni noi, du-te să petreci,
Distrează-te mai mult, fă să-ți fie bine,
Încearcă să vorbești mereu alt grai
Închide-mă pe veci într-un muzeu
Știu că iar o să mă visezi la noapte
N-am să fiu chiar eu, dar n-ai să te prinzi
Mintea ta știe cum să mă dezgroape
Și te tot trezești că vii să mă colinzi…

Ia gîndește-te un pic! Nu cumva piesa asta e despre cele peste 9 milioane de români plecați din țară? Încearcă pentru cîteva momente să-ți imaginezi că în locul vocii lui Dan auzi o femeie, o mamă, pe nume – să zicem – România, care-și plînge copilul plecat la muncă-n Spania. Hm, ce zici? E un pic altceva decît ce zic băieții de la Killa Fonic (featuring Carla’s Dream) în celebra lor piesă Bambolina:

Are 2 kile în portbagaj guapa când face twerk bro
Vrea s-o dea cu golani de rang mare, nu de bloc bro
Jos bandana de pe față, fug cu ea cu scârț (ah)
Bandita mi-a răpit mintea, acum o jefuiesc eu
Amândoi sub soare, ne încingem ca și capota (ah)
Calc-o tare baby fanculo la vida loca (ah)
Cum o dai tu n-o dă nici o femeie dă-o fato
Cum ti-o dau io n-o să ți-o dea nici un bărbat vreodată.

Mă ierți pentru această comparație, dar, la fel ca nutriționistul, nu m-am putut abține. Și gata. N-am să îți zic mai mult. Doar atît: ascultă-l cu atenție. E profund. E bine făcut. Și pentru că avem norocul ăsta de a putea asculta și-n limba română muzică bine scrisă, poate că a venit momentul să-ți cumperi niște boxe mai bune. Sugerez AVStore.

A, și încă ceva. Nu-i așa că e una dintre cele mai mișto coperți pe care le-ai văzut vreodată?