Pe Ovidiu l-am întîlnit pentru prima oară la nunta lui. Astă vară. Eram cu bunul meu prieten Dan Byron, care tocmai primise o invitație la nuntă. “Hai și tu“, mi-a zis. “Dar nu sunt pregătit, Dane“. “Nu-i nevoie. E o nuntă atipică. Mergem așa cum suntem acum, în bermude și tricou. O să-l cunoști pe prietenul meu, Ovidiu. E o mare figură“. Am trecut pe acasă, repede, să iau camera foto și-o șampanie și-am ajuns la orele 16.00, să fi fost, într-o curte a unei case din Bucureștiul vechi, în care un tip ce tocmai urma să se însoare ne lua în brațe cu un entuziasm infinit.

Era Ovidiu Niculescu. Actorul. Îl văzusem în ceva filme și, de mult, parcă, într-o piesă de teatru. Și-aveam senzația aia mișto că ai întîlnit acum în mod direct pe cineva important. Deci e bine. L-am întrebat în primele 10 minute dacă e de acord să fac cîteva fotografii. Pentru că tot ce vedeam acolo – așa-mi spunea instinctul de jurnalist, care nu cred c-a murit – trebuia cumva relatat. “Cum se așează lucrurile, bro… Ai picat la fix, că am uitat de faza cu fotografiile“. Ei bine, am făcut fotografiile astea: click aici.

Ne-am reîntîlnit, după vreo lună, pe plaja de la Vadu. Ah, cum au fost scoicile alea la grătar. Și apoi în diverse alte situații de petrecere. La el, la mine, în cîrciumi. Motiv pentru care ne-am împrietenit. Cum să vă spun? Ovidiu nu e tocmai un furnizor de energie. E un fel de en-gros al energiilor. “Viață, bro, asta e viață!“. Scrie, joacă, dansează, recită, fute, bea, mănîncă, povestește, înoată, aleargă, filosofează și cîntă. Ultima sa facere se numește Cîntecele unui derbedeu și este un produs muzical și literar în același timp. Un album cu muzică ce va conține și un volum de versuri. Sau invers. Și care va fi lansat la începutul anului viitor într-o formulă complexă: însoțit de un film documentar și de o expoziție de fotografie ce vor relata despre un concert ținut de Ovidiu Niculescu și de prietenii lui din trupa White Mahala în pușcăria Rahova. Pentru deținuți. Concertul s-a întîmplat zilele trecute, iar fotografiile le-am făcut eu. Nu mă pot abține să nu vă arăt cîteva. Pentru că, doamnelor și domnilor, el este Ovidiu Niculescu.