Acum am două canapele în prima cameră. Și mai multe scaune frumoase și comode. E, așadar, destul loc să fie iarăși bine. Am întîlnit de curînd niște specialiști în cafea, astfel că o să găsiți mereu la mine cafea din Etiopia, Costa Rica, Panama sau El Salvador, proaspăt prăjită, plus o instalație AeroPress de făcut cafeaua perfectă. Tot de curînd i-am descoperit pe niște băieți deștepti care aduc în țară tot felul de beri extraordinare, așa că este foarte posibil să găsiți în frigider berea perfectă. Dacă mă anunțați din timp v-aș putea și găti ceva foarte bun pentru că – mărturisesc – a început să-mi placă și treaba asta. Dar ce-mi doresc foarte tare e să vă invit să ocupați un loc anume din cameră. E situat undeva între cele două boxe Monitor Audio și în fața unei stații de amplificare NAD, aflată sub un pick-up Audio-Tehnica. Toate profesionale. Achiziționate foarte recent, sub atenta îndrumare a unuia dintre cei mai frumoși oameni pe care i-am întîlnit în ultima vreme: Dan Byron.

Vă spun, treaba asta cu muzica e ceva care pe mine m-a modificat. N-am știut cu adevărat pînă acum cîteva săptămîni ce înseamnă Sunetul. Este incredibil. Dan zice că ți se încălzește camera. E doar una dintre senzații. O să vă pun Pink Floyd – The Wall și-o să vă rog să închideți ochii. Apoi, la capătul celor două discuri, vă fac o cafea. Și ne vom uita împreună în noua mea mini-colecție de viniluri. Și-o să povestim ce-am mai făcut. S-ar putea să vreți să ascultăm împreună Radiohead. Ori The Cure, The Velvet Underground, Pulp, BB King, Led Zeppelin, John Lee Hooker sau The Doors. Am să insist, în fine, să ascultăm, tot cu ochii închiși și pe tăcute, The Smiths – I know it’s over. E din anii ’80, cînd noi existam…

Hai!