Suntem în campanie electorală. Și-o să auziți multe, foarte multe promisiuni electorale. Vă anunț de pe acum că în mandatele viitorilor aleși n-o să prea întîlniți legi, acțiuni sau demersuri care să materializeze promisiunle electorale pe care le auziți zilele acestea. Așa a fost dintotdeauna. Nimeni în campaniile electorale n-a vorbit, spre exemplu, despre reducerea pensiilor și salariilor cu 25%. Toți au vorbit despre majorări de salarii și pensii. Nimeni n-a vorbit despre încetinirea sau stagnarea construcției de autostrăzi, toți promiteau sute sau chiar mii de km de autostrăzi. Nimeni n-a vorbit despre interzicerea fumatului în spații publice, despre achizițiile prin subscripție publică a unor opere de Brîncuși, despre împovărarea cu taxe și impozite a micilor întreprinzători (vezi cazul PFA-urilor). Vă pot da zeci, sute de exemple similare.

Ei cîștigă alegerile și-apoi își văd de treabă. Treaba lor, nu a voastră. Pînă la următoarele alegeri, cînd o să vină cu noi și noi promisiuni populiste. Uite, e săptămîna asta în dezbaterea Camerei Deputaților o lege care riscă să arunce în aer întreg sistemul comerțului cu produse alimentare din România. E posibil asta? Da, din păcate! Este vorba despre “legea supermarketurilor”. Principala noutate adusă de acest proiect legislativ sună cam așa:

Comercianții persoane juridice autorizate să desfășoare activități de comercializare pentru produse alimentare au obligația ca, pentru categoriile: carne, legume și fructe, să achiziționeze aceste produse în proporție de cel puțin 51% corespunzător fiecărei categorii, provenite din lanțul alimentar scurt, așa cum este definit în Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene. Prin excepție, în lunile de iarnă, decembrie-februarie legumele și fructele din import pot reprezenta maximum 70% din oferta, pe fiecare categorie, a comercianților menționați.

Tradus, asta înseamnă că 51% din produsele la raft în supermarket să fie românești. Despre cît de tîmpită e această prevedere a explicat foarte bine Vlad Petreanu aici, în octombrie anul trecut. Dar iată că mîine, legea e în dezbatere finală în Camera Deputaților. Și riscă să fie aprobată. Care ar fi efectele? Păi, în primul rînd vom asista la o creștere a prețurilor la produsele românești. Apoi, am putea observa anularea efectelor benefice ale reducerii de anul trecut a TVA-ului la produse alimentare. Și, în fine, vom înregistra o migrare a consumatorilor către o piață nefiscalizată.

Aparent, propunerea sună bine. La fel de bine ca o lege care obligă toți proprietarii de hoteluri și terase de la Marea Neagră să planteze palmieri, bananieri, portocali și mandarini de-a lungul întregului litoral. Sau la fel de bine ca o autostradă suspendată care să înconjoare Bucureștiul. Ar da bine, dar nu mai bine s-ar face un studiu de impact pentru a se afla în mod clar dacă și cum se poate face asta în funcție de nevoile reale?

Altfel spus, nu mai bine s-ar face mai degrabă un calcul precis al consumulului de carne, legume și fructe în retail? Apoi o comparație cu producţia la nivel naţional (date pe care Ministerul Agriculturii ar trebui să le aibă). Eventual, o previzionare de vânzare pe un an. Cred că se pot trage nişte concluzii.

Și încă ceva: știe cineva pe cineva care a asistat vreodată la consultarea cetățenilor de către un decident din administrația publică centrală sau locală? Nu știu cum să vă spun, dar oameni ăștia care fac legi ar trebui să se și mai consulte cu oamenii care i-au trimis să-i reprezinte. Mai ales cînd iau decizii despre care NU s-a discutat în campania electorală.