Am o rugăminte mare la tine: vorbește cu prietenul tău Liviu să-ți dea voie să faci și tu ceva concret pentru țara asta. E cumva nedrept să te trezești peste noapte dintr-o provincială de care nu auzise nimeni (cu excepția lui Liviu, desigur) în ditamai funcția de ministru al Afacerilor Interne fără a lăsa în urma ta o cît de mică dîră a extraordinarei tale anverguri cognitive.
Să îți explic ce ai putea face. E cu titlu de exemplu și consideră-l un gest prietenesc din partea mea.
Fii atentă, Carmen!
În afară de tine, de Liviu și de alți cîțiva șmecheri cu pașapoarte diplomatice sau de serviciu, românii au nevoie de pașapoarte turistice pentru a călători în afară UE. E firesc și nu e greu de înțeles. Ce nu știi tu, probabil, e că dacă vrei să-ți faci un pașaport turistic în București, trebuie să te duci în Șoseaua Pipera 49 și nu în strada Nicolae Iorga 29, acolo unde proștii – între care și eu – se duc căutînd Direcția Generală de Pașapoarte. Direcția Generală de Pașapoarte, dragă Carmen, nu se ocupă cu eliberările de pașapoarte. Prin urmare, îți fac o primă sugestie: schimbă denumirea instituției din strada Iorga. I-ai putea spune, spre exemplu, Direcția Generală de Pașapoarte Care Se Eliberează La O Altă Adresă. Îți garantez că doamnele de la ghișeele din strada Iorga vor fi mai puțin aglomerate și, astfel, mai puțin triste.
Și acum să-ți spun cum e cu Pipera 49. Locația nu există pe Google Maps. Orice ai căuta despre pașapoarte, vei găsi adresa din Iorga. Unde te duci degeaba. Iată, deci, o a doua sugestie: pune pe cineva să facă o locație pe Google Maps cu pașapoartele din Pipera. Bun. Apoi ai putea să pui pe cineva să facă niște indicatoare către ghișeele cu pașapoarte din Pipera 49. Căci, nu știu cum dracului, dar cineva cred că le-a furat pe alea cu pașapoartele și le-a lăsat doar pe cele cu permise și înmatriculări. Și nu e bine deloc. E o confuzie de nedescris cînd ajungi acolo.
Dragă Carmen,
Nici nu știu cu ce să încep pentru a-ți descrie HAOSUL din Pipera 49. Am 42 de ani, dar un așa dezastru administrativ nu am mai întîlnit pînă acum. Totul, dar absolut totul este făcut acolo pentru a-i umili pe oamenii care vor un amărît de pașaport. Ori un permis, ori o înmatriculare. Îți jur, mi-a luat vreo 30 de minute doar să pot afla unde este ghișeul cu informații. Nu credeam pînă azi că poate exista nevoia unui ghișeu de informații care să te îndrume către ghișeul de informații. L-am găsit într-un final, după ce vreo două doamne de la ghișee mi-au răspuns că ele nu sunt ghișeu de informații. Informațiile erau la ghișeul 7. Dar ce să vezi? La ghișeul 7 eram informat că “ghișeul de informații se află după ghișeul 7”. Aici, îți spun sincer, am rămas buimac. Am făcut și o poză, că poate nu mă crezi.

Salvarea mea a fost un necunoscut amabil, și el doritor de pașaport, care mi-a zis ce am de făcut: să caut un dispozitiv electronic care emite bonuri de ordine pentru depunerea cererii de pașaport. Apoi să mă duc la un alt ghișeu care încasează taxa de eliberare a pașaportului. Am mulțumit și am găsit dispozitivul. Nu erau multe persoane la coadă, doar vreo șapte. Ce nu știam la momentul așezării la coadă e că pentru a ți se elibera un bon de ordine e nevoie să îți tastezi numele și prenumele la un calculator cu taste mici din metal. Iar dacă ești femeie, cu unghii mari, cum am avut eu norocul să am în față, cele doar 25 de secunde care-ți sunt alocate pentru a-ți scrie numele nu sunt de ajuns. Nu știu cine a introdus condiționarea asta de timp, dar el trebuie premiat drept cel mai cinic angajat al statului și expulzat din România.
A trecut, în fine, vreo oră de la venirea mea în Pipera 49, iar eu eram bucuros că am reușit să obțin bonul de ordine. Yes! Să mergem să plătim taxa acum. La ghișeul 18. Aș vrea să observi, dragă Carmen, ce ordine precisă este în administrația pe care, cu voia lui Liviu, o conduci. Începi cu ghișeul 7, care e după ghișeul 7, apoi cauți calculatorul cu taste metalice și te îndrepți către ghișeul 18. În drum spre ghișeul 18 te uiți pe bonul de ordine și afli că ești al 445-lea și că în fața ta nu sunt decît 236 de persoane. O nimica toată. Traversezi două holuri și ajungi la ghișeul 18. La coadă, doar vreo 50-60 de persoane. Dacă întrebi de ce, domnul din față îți răspunde că acolo se plătesc toate taxele, inclusiv alea de la permise și înmatriculări. Te așezi și te supui. Nu poți urla, că nu se face. Mai trece o oră și ajungi în față. Scoți banii și cartea de identitate (nu știu de ce, dar ai văzut că toți cei dinaintea ta au făcut așa), iar doamna de la ghișeu îți spune că ea nu încasează. Doar emite un fel de bon, iar tu trebuie să plătești la un alt ghișeu.
Carmen, sunt deja nervos, iartă-mă că nu-ți mai spun cu dragă. Voi vă bateți joc de noi? În ce hal de umilință vreți să ne aduceți? Suntem în 2017, ce mama dracului! Nu se poate ca toate geamurile, toate ușile și toși pereții serviciului vostru public să fie tapetate cu afișe printate A4 și lipite cu scoci. Chiar nu puteți organiza un serviciu public decent în care oamenii să nu mai stea la cozi și să nu mai aștepte cu orele? Tot ce ți-am scris pînă acum a fost stînd pe jos (nu-s suficiente scaune, desigur) în așteptarea rîndului pentru bonul meu de ordine cu numărul 455. Mă uit pe tabelă și văd că s-a ajuns abia la 377. Asta înseamnă că mai am încă vreo 2 ore de așteptat. Iar eu nu sunt convins deloc că am fix documentele care îmi trebuie. Adică, dacă aflu că de ieri pînă azi ați schimbat legislația și-mi trebuie inclusiv diploma de studii? Voi afla cînd ajung la ghișeu. După atîtea ore de așteptare umilitoare, aproape orice pare posibil.
Altfel, tu ce mai faci? Ești bine? Ai mai fost cu Liviu în Brazilia?