Probabil v-ați dat seama, trăim cele mai grele și mai urâte vremuri din timpul vieților noastre. Între noi nu prea mai sunt oameni care să fi asistat în copilăria lor la atrocitățile celui de-al doilea război mondial. Dar cu siguranță sunt printre noi mulți – eu mă număr printre ei – care au cunoscut cruzimea cumplită a comunismului. Unii dintre noi, cei mai mulți, pare că nu mai știm ce s-a întâmplat în secolul 20 și cum au fost posibile toate acele orori.
Am crezut multă vreme că nu poate fi mai rău de-atât. Senzația pe care o am în această perioadă e, însă, aceea a unei perplexități în fața unui cataclism apărut pe neașteptate. Sună alarmant și panicard, știu, dar nu cred că putem nega sau rata indiciile care anunță o schimbare majoră și bruscă în caracterul și condițiile naturii și ale vieții pe Pământ.
Lumea, așa cum o știm, a fost construită pe reperele unei științe numită logică. N-aș vrea să vă plictisesc, dar primul principiu al acestei științe – cel al identității – spune că orice lucru este ceea ce este. De aceea am primit noi nume și de aceea am dat nume altor lucruri. Să avem un reper ca atunci când ne uităm împreună la o ușă să știm cu toții că aceea este o ușă. Și nu altceva.
Al doilea principiu a logicii ne învață că o propoziție nu poate fi adevărată și falsă în același timp și în același sens. Altfel spus, dacă ne uităm la aceeași ușă, nu putem afirma că „această ușă este deschisă” și „această ușă nu este deschisă” în același timp. Cum auzim tot mai des.
Un alt reper pe care s-a construit întreaga noastră civilizație este al treilea principiu al logicii, numit al terțului exclus. Care ne spune că o propoziție este fie adevărată, fie falsă și că nu există o a treia posibilitate. Este zi sau nu este zi. Ceea ce înseamnă că nu există o stare intermediară între „zi” și „nu zi”.
În fine, cel de-a patrulea principiu al logicii este cel numit al rațiunii suficiente și el ne zice că orice fapt, eveniment sau propoziție trebuie să aibă o cauză, un motiv sau o justificare suficientă pentru a exista sau a fi adevărat. Cu alte cuvinte, nimic nu se întâmplă fără un motiv.
În caz că ați ajuns să citiți până aici, aș vrea să fiți de acord cu mine când spun că nu doar logica s-a dus dracului. Ci și o foarte mare parte din sistemul de valori. Morale, ca să fim preciși. Nu știu dacă ați remarcat, dar a devenit aproape imposibil ca oamenii să mai facă distincția între bine și rău, spre exemplu. Omul recent a devenit incapabil să discearnă între ce este moral și ce îi servește intereselor proprii. Confuzia valorilor a venit deja.
Am ajuns să ne urcăm cu picioarele pe cruci în numele unor șarlatani cu simpatii nazisto-dacopate. 2500 de ani de logică sunt sterși zilele acestea c-un burete ce n-a întâlnit niciodată bunul-simț. Nimeni și nimic nu poate explica de ce am ajuns să ne punem speranțele în psihopați și sociopați. Și să votăm ca atare.
Bărbații Statelor Unite ale Americii, unul dintre cele mai mari imperii din istoria omenirii, și-au dat țara, pentru a doua oară, pe mâna unui grobian obsedat de bani și de wrestling, care bălește la nevestele lor: ”Grab ’em by the pussy”.
Austria, care s-a ars o dată cu Hitler, deși i-a dat omenirii pe Mozart, Beethoven, Mahler, Schubert, Wittgensten, Klimt, Kafka, tocmai l-a desemnat pe un extremist, Herbert Kickl, care se pozează în ținute paramilitare și vorbește despre frontiere închise, să formeze guvernul de la Viena.
Germania se pregătește și ea de alegeri, iar extremiștii de dreapta au o șansă mare în scrutinul din 25 februarie 2025. Liderul AfD vorbește fără jenă despre remigrație, adică despre deportarea migranților.
În Franța, extrema dreaptă se pregătește să câștige din nou alegerile (anticipate), după ce le-a câștigat și pe cele din iunie 2024.
Cehia, Țările de Jos, Portugalia, Croația, Italia, Ungaria, Finlanda, România sunt în același val. Democrația, născută din aceeași știință a logicii, pare c-a îmbătrânit. Pe alocuri, ea e deja muribundă. Jocul începe să nu mai aibă reguli.
Cam ăsta e tabloul. Da, trăim cele mai grele și mai urâte vremuri din timpul vieților noastre. O lume unde nu doar binele nu mai poate fi deosebit de rău, dar nici adevărul de fals. Iar asta e mai degrabă treaba noastră, a celor care ne-am făcut din meseria de jurnalist un fel de a fi. Și-un rost.
Ce acuratețe? Ce imparțialitate? Ce evitare a unor atitudini părtinitoare? Ce respect pentru dreptul publicului la adevăr? Citiți presa de azi, dacă se poate, după ce ați parcurs Ghidurile Editoriale ale BBC, spre exemplu. O să fiți șocați.
Dacă n-aveți timp, vă extrag eu un fragment important din cum obișnuiau (și mai obișnuiesc încă) alții să facă jurnalism: “Acționăm în interesul public – relatând subiecte semnificative pentru publicul nostru și trăgând la răspundere cei aflați în poziții de putere. În special în jurnalismul nostru, căutăm să stabilim adevărul și folosim cele mai înalte standarde de raportare pentru a oferi o acoperire corectă și exactă. Expertiza noastră specializată ne permite să oferim judecăți profesionale și analize clare. Suntem imparțiali, căutând să reflectăm punctele de vedere și experiențele publicului nostru – astfel încât producțiile noastre, în ansamblu, să includă o varietate și diversitate de opinii, fără ca vreun curent de gândire semnificativ să fie subreprezentat sau omis. Suntem independenți de interese externe și de aranjamente care ar putea compromite integritatea noastră editorială”. (sursa: BBC)
Lumea de azi a cam aruncat la coș aceste ghiduri. Găina naște pui vii, acum, nu doar într-o comună din Vrancea. Naște peste tot. Zilnic. Și nimeni nu vrea să înțeleagă de ce dracului relatăm noi despre găini. Nu știm nici noi. Iar asta nu e-n regulă deloc. De ce-am uitat – cu foarte puține excepții – să furnizăm știri factual corecte, echilibrate și imparțiale? De ce-am uitat că există reguli? Ce s-a întâmplat cu jurnalistul care va relata doar pe baza faptelor a căror origine o cunoaște? Ce s-a întâmplat cu verificarea faptelor?
N-aș vrea să dau exemple, pentru că – vorba lui Nae Ionescu – acestea au fost lăsate pe Pamânt de Dumnezeu pentru ca și proștii să înțeleagă ideile. Nu e cazul, dacă ați reușit să citți până aici… Tot ce pot să vă spun că ideea acestui text mi-a venit după ce am citit undeva, zilele trecute, despre ultima scrisoare a lui David Bowie, scrisă cu puțin timp înainte să moară. Un text răvășitor, distribuit în zeci și zeci de mii de share-uri, despre care am încercat să aflu mai multe. Ați ghicit, David Bowie n-a lăsat, de fapt, nicio scrisoare în ultimele sale zile de viață. Textul acela e o făcătură ordinară.
Iar voi, ceilalți, care nu aveți treabă cu jurnalismul, as vrea să vă spun că informațiile pe care le luați din feed-ul Facebook, X, Tik-tok nu au, adesea, nicio legătură cu adevărul. Și că multe, enorm de multe, tot mai multe postări pe care le primiți în feed-ul vostru sau cărora, mai grav, le dați like sau share sunt pur și simplu false sau inventate de cineva care nu vrea ca voi să știți care e adevărul.
Cred foarte tare că, în lipsa adevărului, o să fie mult mai rău decât acum când cred c-avem de-a face cu un cataclism.
Leave a Reply