Cînd era mic, Usele dădea semne că o să ajungă cineva. Era un copil promițător, care-și făcea mereu temele, cu batistuța în buzunar, dolofan, unghiile tăiate și cămașa apretată. Mergea la Olimpiade și părinții lui erau … e puțin spus fericiți. Zburau de fericire. Mînca-l-ar mama pe el de Useliț. Muah! Muah!

Întîmplarea face să păstrez pe undeva o compunere notată cu 10 de profesorul lui Usele. Citez:

USL are un program concret, realizabil, pentru revizuirea şi revitalizarea economiei, susţinerea clasei de mijloc şi a micilor întreprinzători. Iar stimularea clasei de mijloc este singura soluţie de a crea o prosperitate sustenabilă. Creşterea taxelor pentru a plăti datoriile Guvernului nu micşorează sărăcia, dimpotrivă, o adânceşte. De aceea, noi, USL, ne asumăm reducerea generală a impozitării, simplificarea sistemului de taxe, stimularea sectorului privat, crearea de noi locuri de muncă, reducerea costului muncii.

Au trecut anii și Usele a ajuns om la casa lui. Doar că dolofanul cu batistuța în buzunar e astăzi un borfaș. Unul care impozitează stîlpi, crește prețul benzinei și angajează cîntărețe de muzică populară în departamente de control la ministerul dezvoltării.

Iar Simona, fosta colegă de bancă a lui Usele, pe care n-o băga nimeni în seamă, a cîștigat Turneul Campioanelor la tenis și a ajuns pe locul 11 mondial. A trebuit să merg în Bulgaria ca să văd meciul pentru că pe Simona n-o bagă în continuare nimeni în seamă…