Nea Iani are 66 de ani și merge pe jos, zilnic, mai bine de 10 km. Prin tot orașul. Ține în mîna dreaptă un inel cu lozuri în plic și în stînga o pungă de plastic. Tot Bucureștiul e al meu. Ieri spre exemplu am fost în Titan. Am făcut piețele din Titan. Azi am făcut Rahova. Mîine fac Oborul. Fac piețele ziua și noaptea restaurantele. Mihali Caraiani are o stranie energie, deși fumează țigări Plugarul, fără filtru, aduse din Moldova, și – susține el – bea o juma de litru de cafea pe zi. Că-i spuneam lui maică-mea: “Mamă, aș vrea să-mi iau iar o mașină”. Și ea: “Păi, nu mergi toată ziua cu tramvaiul și cu autobuzul? Ce nevoie mai ai de mașină?” Și așa e. Nici n-aș avea cînd să plec cu mașina. Sunt așa de legat de Loterie… În 17 ani nu știu dacă mi-am luat concediu o dată. Îmi luam banii de concediu și-mi vedeam de treabă. Știi din ce cauză? Erau foarte mulți vînzători și trebuia să-mi păstrez rețeaua. Ca și în Securitate, mi-am format rețeaua mea. Acum de restaurante, pe care eu o controlez de 17 ani.
N-are o problemă să vorbească despre relația lui cu Securitatea. Mihali Caraiani susține că a lucrat la Aeroportul Otopeni, la vamă, ca grănicer. Și apoi la Constanța în Port, acolo unde, într-o zi, ar fi controlat petrolierul lui Băsescu. Cum am făcut și în Securitate, și în cooperația de consum, și în petrol, în tinerețe, m-am dedicat muncii. Nu mi-am bătut joc de muncă. În statistiticile Loteriei, pe perioada cît am lucrat acolo, am fost declarat cel mai bun vînzător volant pe București. Iar de cînd mi-am deschis firma sunt considerat cel mai bun vînzător patron din Loteria Română. Acum fac aceeași muncă pe care am făcut-o timp de 17 ani ca angajat. Am o agenție, practic. Vînd biletele de la Loto cu un comision de 20%. Vînd în medie cam 4000 pe lună, deci cam 1000 de lozuri pe săptămînă.
Nea Iani vinde lozuri din 1997. Iar de un an și jumătate a ieșit la pensie. Și tot asta face: vinde lozuri. Pentru că rețeaua funcționează. Aici, în Drumul Taberei, că erau multe restaurante, aveam “musafiri” din alte sectoare. Și i-am înlăturat fără milă. Unde vindeau ei, vindeam și eu. Și lumea cumpăra de la mine, că mă știa. Și am rămas cu rețeaua curată. Unde mergeau ei la masa respectivă, hop și eu cu lozurile. Mie imi cumpărau lozuri, lui nu-i cumpărau. Îmi pierdeam cîte o săptămănă din activitate urmărind persoana, “musafirul”. Și se lăsau păgubași.
Anul ăsta, lozurile în plic se numesc Gărgărița Norocoasă și costă 2 lei. Loteria Română, de unde revinde nea Iani, susține că ar fi 292.694 de premii în valoare totală de 1.000.000 de lei. (Click aici pentru a vedea cum arată lozul). Nea Iani e de altă părere. Partea proastă știți care e? Că i-am spus și directorului: ori e escrocheria Loteriei, ori …. nu știu. Cert e că nu mai sunt cîștiguri așa de mari. Eu în 17 ani ca vînzător angajat am dat premii un apartament și o mașină. Iar de cînd am firma mai mult de două cîștiguri de 500 lei și vreo trei de 100 lei nu am dat. Foarte multe lozuri necîștigătoare. Parcă mi-e rușine și mie cînd văd necîștigătoare peste necîștigătoare… Spre exemplu, am avut lista, dimineață am făcut decontul. La 1000 de lozuri au fost 350-400 de 2 lei și vreo două de 10 lei. Parcă e rușine… Omenește…. Pe zi ce trece se îngustează marja de lozuri necîștigătoare. La început, eram 40 cu 60% necîștigătoare. Adică, la o pungă de 100 de locuri, 40% erau cîștigătoare. Obligatoriu un 50 de lei sau un 100 lei în pungă. Pînă acum la 10 pungi pe care le-am luat săptămîna trecută n-am dat decît de 10 lei și de 2 lei. Deranjează… Că sunt clienții mei de ani de zile. Și nu vreau să-mi bat joc de ei.
Adesea, programul lui nea Iani se termină pe la 11-12 noaptea. Am posibilitatea să cunosc tot felul de oameni. Spre exemplu, printre clienții mei îl am pe George Mihăiță, care e client permanent, pe Damian Drăghici, care e europarlamentar. L-am avut un timp și pe Adrian Severin și foarte mulți scriitori. Acolo, lîngă Piața Romană, e o terasă unde se aduc toți scriitorii, toți pictorii, toți poeții, toată lumea boemă a Bucureștiului. Ei sunt foarte zgîrciți în privința asta, nu se ambalează.. Dar e atmosfera plăcută. Și în general am căutat de-a face numai cu lumea liniștită. Fug de bombe. Adică de restaurante-bombă, unde ai de-a face cu toți boschetarii. Ar fi făcut “afaceri” și în Centrul Vechi, dar polițiștii de acolo mi-au dat de înțeles că ar fi trebuit să cotizez cu lozuri. Eu nu fac treaba asta! Pe munca mea eu nu dau șpagă. Una e cînd vrei să-i dai tu un loz, două, trei și alta e cînd îți cere de la obraz.
- Proiectul „Fii activ la orice vârstă!” este implementat de ANOFM în parteneriat cu Rusu & Borţun Consultanţă şi SYSTEM & NETWORK SOLUTIONS, şi este finanțat prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Leave a Reply