Dacă treceţi zilele acestea prin Piaţa Romană, vă recomand să beţi o limonadă la Cafepedia. Veţi avea ocazia să priviţi fotografiile lui Radu Bădoiu expuse pe pereţii întregii cafenele. Minunata expoziţie n-ar fi fost posibilă fără unul dintre cele mai mişto gesturi pe care le-am trăit în ultima vreme. Şi despre care vreau să vorbesc acum şi aici, căci lucrurile excepţionale trebuie cunoscute în detaliu.

Era, cred, 14 iulie cînd am sunat-o pe Marta Uşurelu. Redactor-şef al Revistei Biz. Unul dintre foarte puţinii oameni pe care-i ştiu capabili să-mi răspundă la o întrebare nu cu o altă  întrebare, ci cu răspunsuri clare şi precise. Întrebarea mea suna cam aşa: “Marta, peste două săptămâni e ziua lui Radu şi as vrea să-i fac o expoziţie-surpriză. Tu-i ştii bine pe toţi. Poţi să-mi recomanzi pe cineva care ar putea să ne sponsorizeze să organizăm un vernisaj şi să printăm cele mai bune fotografii ale lui Radu?”.

“Sunt într-o şedinţă la revistă acum. Lasă-mă să mă gîndesc şi te sun eu înapoi”, avea să-mi spună Marta. N-a trecut, pare-mi-se, o oră şi primesc un apel de la Marta. “Fii atent! M-am gîndit şi-ţi spun direct. Mie-mi place mult de voi doi, faza cu expoziţia-supriză e foarte tare. Vreau să vă sponsorizez eu”. Nu vă mai descriu şocul meu, îl puteţi intui uşor. Pe scurt vă spun: gestul Martei este unul dintre cele mai frumoase din viata mea.

Operaţiunea “Expo-surpriza” putea începe. Împreună cu Ruxandra şi cu Luca am mers noaptea şi dimineţile-foarte-devreme la studio, cînd ştiam că nu e Radu acolo. Ca să alegem fotografiile. Nu vreţi să ştiţi cîţi tera de fotografie are Radu în calculatorul lui. Cu Ruxandra, pe post de curator, şi Luca, în rol de editor, am selectat imaginile şi le-am trimis la imprimare. Au urmat cîteva zile bune de organizare minţioasă a operaţiunii “expo-surpriza”. Dimensiunile, calitatea printurilor, afişele, pliantele, DVD-urile, bufetul, băutura, invitaţiile trimise în secret, agăţătorile, guta, guma de lipit etc. Aparent, e simplu.

Radu nu ştia nimic. Şi aşa trebuia să rămînă pînă aseară la ora 20.00, cînd el urma să ajungă la Cafepedia pentru a ne întîlni cu toţi cei care vom pleca joi în Retezat. Habar n-avea ce-l aştepta. La 19.30, circa 40 de persoane, prietenii lui cei mai buni, prietenii noştri (mulţumesc Oana şi Dragoş Dincă, Sebastian Morea), colegi, fotografi, bloggeri celebri (mulţumesc Chinezu, Alex Negrea, Costin, Vlad Petreanu) erau deja la Cafepedia şi-l aşteptam pe Radu să ajungă.

Vă rog să mă credeţi, lui Radu i-a trebuit mai bine de o oră să-şi revină. Iar după o oră, ca să nu înceapă să-şi revină prea bine, i-am citit scrisoarea profesorului Mărculescu, plecat undeva în Italia, cel care i-a pus pentru prima oară un aparat foto în mînă. Acum vreo 25 de ani.

La mulţi ani, Radu!

• PS. Marta, eşti minunată!
• PS2.  Chinezu, şi tu eşti fain!