Coiful de Aur de la Coţofeneşti și brățările dacice de la Sarmizegetusa Regia au fost furate dintr-un muzeu olandez. Iar ăsta pare să fie cel mai de succes subiect al presei în această perioadă. E ca într-un film prost cu ninja, dinozauri și mitraliere cu laser. Ne amuzăm în rețele la poze fake cu Georgescu purtând coiful, imaginându-ne că el l-ar fi găsit. Dar nu înainte să ne închipuim că noi suntem cei care-au dat spargerea la muzeul din Olanda.
Povestea e una tristă, de fapt. Coiful de la Coțofenești, furat acum, n-a fost descoperit inițial de niște arheologi. Ci de niște copii. Care au dus “căciula” părinților, iar aceștia au întrebuințat o vreme obiectul din aur pe post de adăpătoare pentru găini. 50 de ani au trecut de la găsirea “căciulii” până la intrarea încă-misteriosului-coif în custodia Muzeului Național de Istorie din Republica Socialistă România.
Nici brățările dacice n-au fost descoperite de arheologi. Se pare (și când zic se pare înseamnă că știu această poveste dintr-o singură sursă, un om cu serioase preocupări de-o viață în arheologie) că acestea au fost descoperite pe la începutul anilor 2000, de niște braconieri detectoriști conectați la un mare colecționar de artă din Palatul Victoria, în imediata vecinătate a sitului de la Sarmizegetusa, acolo unde, între două săpături printre vestigiile ridicate de Sergiu Nicolaescu pentru filmele sale, studenții de la istorie cu practică la clasa de arheologie obișnuiau să facă pipi.
Relația noastră cu știința arheologiei n-a depășit faza tunelurilor din Bucegi, din păcate.
În timp ce voi urmăriți filmul ăsta dubios regizat de niște dacopați obsedați de aur, Nona Palincaș, un om de știință de care n-a auzit nimeni, deși are doctorat în arheologie și enorm de multe studii publicate în lumea civilizată, încearcă să oprească un furt mai mare și mai grav decât cel din Olanda. Un fel de dezastru pentru arheologia din România. Care se întâmplă sub ochii noștri (închiși).
De aici încolo, o să mă adresez în special lui Cătălin Tolontan, coordonator editorial al publicațiilor Hotnews.ro și Snoop.ro. De ce lui? Pentru că știu sigur că pe masa lui Tolontan a ajuns, undeva prin luna noiembrie a anului trecut, un memoriu semnat de arheologul Nona Palincaș. Știu, de asemenea, sigur că memoriul a ajuns și pe alte birouri de redacții importante din România (G4Media și PressOne, spre exemplu), dar acestea, spre deosebire de Hotnews.ro, au considerat că nu e subiect. Eu nu înțeleg de ce, dar e doar vina mea că nu înțeleg.
N-o să zic aici că memoriul Nonei Pălincaș este, de fapt, un foarte important subiect de presă. În fond, jurnaliștii decid singuri, fără să le spun eu sau altcineva, care e subiect de interes public și care nu.
Și acum să vedem ce spune memoriul. Să decideți voi ce și cum ați fi făcut dacă erați în poziția lui Cătălin Tolontan, de a vă informa cititorii în mod serios și riguros jurnalistic
Ce spune Nona Palincaș
În primele zile ale lunii noiembrie 2024, Nona Palincaș trimite pe adresele mai multor redacții din România un document care conține un avertisment. Și anume că guvernul vrea să construiească o autostradă peste un sit arheologic. Întâmplător, situl acesta nu e o moară sau un cuptor dacic, deși chiar și acestea s-ar fi aflat sub protecția legii. Este vorba despre – spune arheologul Nona Palincaș – un monument istoric de grad zero – Popești-Cetatea geto-dacică Argedava. Probabil că nu știți ce e cu cetatea Argedava, despre care am scris și eu anul trecut pentru digi24.ro (click aici, dacă vă place să citiți).
Explică Nona Palincaș ce e cu Argedava: Situl „Popeşti-Cetatea geto-dacică Argedava” este nu doar un mare centru al lumii geto-dacice, ci este chiar locul de origine al puterii regelui Burebista, aşadar centrul de la care a pornit organizarea primului stat geto-dac şi unde îşi are originea ideea politică de Dacia.
Locul este la circa 25 km de București, iar astăzi este aflat în pericol din cauza traseului ales pentru drumul de mare viteză București – Alexandria. Concret, arheologul Nona Palincaș spune că traseul ales de CNAIR, în stadiu de studiu de fezabilitate (SF), pentru drumul de mare viteză București-Alexandria (DMV) trece printre monument și râul Argeș, la numai cca. 20 m de monument. Ea spune că traseul trece, ilegal și fără jenă, prin zona de protecție a sitului arheologic și cere autorităților mutarea traseului afirmând că o modificare pe cca. 10 km a traseului DMV ar rezolva problema potențialei afectări a sitului arheologic.
Inutil să vă mai spun că autoritățile statului român refuză să dea ascultare omului de știință Nonei Pălincaș. Și e inutil să vă mai spun, cred cu tărie asta, că interesele guvernului în cazul acesta nu se suprapun cu interesul public.
Un jurnalist serios, cum cred că tu ești, Cătălin Tolontan, ar fi mers pe urma banilor din acest proiect și ar fi aflat de ce guvernul se opune avertismentelor celor care știu bine cât de important este acest sit arheologic. Un jurnalist serios ca tine, Cătălin Tolontan, ar fi văzut imediat interesul public în acest subiect și ar fi documentat, așa cum ai făcut-o în multe alte dăți (Control, spre exemplu), discrepanța uriașă dintre acest interes public și interesul guvernului. Știm bine amândoi, asta ar trebui să facă un jurnalist. Asta e singura lui menire, ăsta e singurul lui scop de a fi.
Ce face hotnews.ro
Două luni mai târziu de la primirea memoriului Nonei Pălincaș, hotnews.ro publică un material pe tema sitului de la Argedava. Dar nu cum v-ați fi așteptat, poate. Vă mărturisesc că am citit textul și am rămas perplex. Articolul pare că este scris din biroului președintelui CNAIR. Adică de la guvern. Sau de oriunde altundeva, numai dintr-un birou al hotnews.ro nu. E cumva halucinant: din textul scris de jurnalista Ștefania Gheorghe (care publică tot felul de alte texte scrise în general cu copy/paste despre Trump, Viktor Orban, concurenții de la Asia Express 2025, elevul japonez care și-a înjunghiat profesoara etc) reiese că CNAIR (adică ministerul Transporturilor, adică Guvernul, adică PSD) s-a gândit la niște măsuri pentru “rezolvarea acestei probleme”. Anume, “se vor monta panouri de marcaj care să facă situl vizibil de pe autostradă”. Adică niște indicatoare care să ne anunțe că acolo, sub autostradă, a fost cândva cetetea condusă de Burebista, „cel dintâi şi cel mai mare dintre regii Traciei”.
Cătălin Tolontan, dacă citești acum, aici, vreau să-ți spun părerea mea: e rușinos ce face publicația pe care o conduci. Știm bine amândoi că nu așa se face presa. Știm bine amândoi că aici e un grav conflict de interese între cel public și unul dubios, al PSD. Și mai știm bine amândoi că pe mine nu mă citește mai nimeni. Fă cumva să rezolvi problema asta cu Argedava! Știu că poți. Din respect pentru știință. Din respect pentru adevăr.
Nona Palincaș are tot dreptul să fie revoltată. Pentru simplul motiv că ea știe cel mai bine cine a fost Burebista și ce e cu cetatea de la Argedava. În textul ca drept la replică pe care ți l-a trimis după ce ați publicat mizeria aia de text și din care ați publicat două zile mai târziu un fragment mic, irelevant, ca o completare la mizeria inițială, Nona Pălincaș ne zice așa: Siturile arheologice sunt o resursă neregenerabilă şi inestimabilă ca valoare pentru ştiinţă, educarea publicului larg, consolidarea naţiunii şi dezvolatarea durabilă. Argedava este un sit arheologic excepţional, emblematic pentru România şi important pentru Europa în ansamblu. Dacă proiectul autostrăzii nu se modifică, această valoare excepţională va fi distrusă pentru totdeauna în părţile ei cele mai relevante.
În același drept la replică, Nona Pălincaș vă explică de ce sunt foarte rare siturile arheologice de asemenea complexitate și, foarte important, de ce s-a ajuns să fim doar niște dacopați interesați de cum s-a furat un coif.
Citez din textul ei: Pentru Argedava (49 ha plus zona de protecţie) există doi arheologi pentru cercetare şi unul singur pentru teren; România are 1045 de arheologi la 26895 de situri; România nu are învăţământ specializat pentru arheologie într-o lume în care ţări precum Slovenia, spre exemplu, tocmai au sărbătorit, în 2024, 100 de ani de învăţământ superior de arheologie; legislaţia din 2000 încoace a lăsat monumentele istorice în grija autorităţilor locale, în primul rând a primarilor – adesea ostili monumentelor; avizarea a fost transferată în cea mai mare parte la comisiile zonale ale monumentelor, care au de regulă un singur arheolog (care, aşadar, trebuie să ia decizii pentru toate epocile); şi, în general, lipseşte finanţarea, alta decât cea venită pe linia investiţiilor în infrastructură. Acestea însă asigură doar o minimă recuperare de informaţie arheologică – adică informaţie despre experienţa omenirii de dinaintea noastră. Pentru Argedava, de exemplu, pentru 2 ha de săpătură făcută cu scop de cercetare propriu-zis, cu 25 arheologi x 8 luni/an ar fi nevoie – la nivelul tehnicii actuale de săpătură – de minim 100 de ani de lucru.
N-o lăsa așa, Cătălin Tolontan!
Leave a Reply