Mă uit în Serviciul de Achiziții Publice în dreptul Administrației Prezidențiale și văd că șeful statului român tocmai a cumpărat pe 9 decembrie 2024 niște agende. 625 de bucăți, mai exact. Valoarea totală a achiziției: 27.710 euro. Un mizilic. E final de an, veți spune, și, ce mare căcat, omul vrea să facă cadou niște agende. Așa, și? Dacă faci împărțirea, nici nu e foarte mult: vreo 222 lei agenda. 

Eu zic că e o problemă aici, totuși. Și nu una mică. Haideți să facem un pas în spate și să privim întreg tabloul cu circuitul banului public în natură. 

Prin urmare, eu muncesc, tu muncești, noi muncim. Cu toții plătim taxe și impozite. Că dacă nu le plătim, pierdem tot, inclusiv casa și mica agoniseală, dacă e. 

Bun. Acum, atenție!

N-o să mă refer aici la plata cu multe milioane de euro a curselor cu avioane private de lux ale președintelui Iohannis. Căci nu vreau să îmi pierd mințile și să-ncep să vorbesc urât pe aici. 

O să mă refer, concret și simplu, doar la aceste agende. 

Și te întreb acum pe tine, cititorule: de ce? De ce trebuie să plătim noi cele 625 de agende pe care președintele țării le va face cadou, de Sărbători, unora din același sistem cu el? Pentru că nu-ți imagina că omul trimite agende vreunei mame cu copilul bolnav de cancer într-un spital mizerabil din România. Nu… O agendă se va duce la Nicolae Ciucă, alta se va duce la Alina Gorghiu, alta la Luminița Obobescu. Și tot așa. Oamenii ăștia își dau unii altora agende. Pe banii mei. Pe banii tăi. Pe banii noștri. 

Hai să respirăm puțin!

Ție nu ți se pare extrem de straniu ca Iohannis să cumpere cadouri cu banii tăi?

Băi, nene, pot să înțeleg că omul e dependent de lux și că funcția asta i-a luat mințile. Bă, dar nici măcar niște agende nu poa’ să cumpere din banii lui? 

Cum ar fi să iau și eu niște bani din bugetul de stat al României și să trimit prin Revolut la mama unui copil din clasa băiatului meu, mamă care a fost însărcinată să cumpere cadou pentru învățătoare? Căci tot de cadou e vorba și aici. De aceleași Sărbători, ca ale tale, nea Iohannise.

Ghinon, zici?

Bun, și acum hai să-ți explic cum aș fi făcut eu dacă eram în locul tău! Cu ăia 222 de lei pe care tu i-ai luat din banii mei ca să cumperi o agendă pentru perdantul Ciucă, eu aș fi cumpărat 31 de chessburgeri de la McDonalds. Sau 40 de covrigi cu crenvurști de la Luca. De toți banii pentru agendele tale aș fi putut cumpăra 19.821 de cheesburgeri. Sau 25.227 de covrigi. Umpleam o mașină cu cheesbugeri sau cu covrigi (sau cu orice altceva, mai sănătos, poate) și mă duceam pe șest, adică fără presă, prin Gara de Nord. Ți-am mai spus, e plină gara de pensionari care caută prin tomberoane peturi și doze goale de cola, cu speranța că fac bani de-o ciorbă. Sau de o mică parte din întreținere. Și le-aș fi oferit cerându-le scuze că n-am fost suficient de bun pentru ei ca președinte. Și spunându-le că sunt din banii mei, din salariul meu de președinte, nu din bugetul țării. 

Știu, e utopic, fantezist și irealizabil ce zic eu aici. Dar, ia gândește-te puțin! Nu e mai bine așa, să bucuri niște sărmani, decât să cumperi din banii altora agende de 27.710 euro pentru ai tăi?

Nu ești singurul care face asta, nea Iohannise! Știi și tu asta bine, mai ales c-ai fost primar. Uite, primarul liberal (de-al tău, adică) din Hațeg a cumpărat și el cadouri din banii noștri. 13.500 de euro a dat primarul Adrian Pușcaș pentru a cumpăra cadouri pentru colindători. De ce să cumpere din banii lui când poate lua din banii publici? 

E un adevărat dezmăț pe bani publici, nea Iohannise. Uite, și primarul liberal Gheorghe Roman al municipiului Mediaș a spart 27.000 de euro pentru cadouri de protocol de aceleași sărbători ca ale noastre, ale ăstora care cumpărăm din banii noștri pentru colindătorii ce ne vot bate, în Ajun, la ușă. 

Ia uite aici, încă un primar liberal, din Giurgiu, Adrian Anghelescu, a cumpărat și el cadouri din banii locuitorilor săi. 20.000 de euro. 

V-aș putea da sute de exemple similare. Jurnaliștii care vor sa facă presă adevărată au unde găsi nesimțirea politicenilor. 

După mintea mea, cea mai gravă problemă a românilor e că nu ne pasă deloc, dar absolut deloc ce fac politicienii cu banii noștri din taxe și impozite. Mecanisme legale de verificare ar fi, dar ele sunt ori subdimensionate, ori acaparate. La Direcția Națională Anticorupție, spre exemplu, lucrează doar circa 200 de procurori (ar fi, mai exact, 195 de posturi – spunea anul trecut șeful DNA într-un interviu). Păi, numai primari în țara asta sunt 3186. Și apoi sunt viceprimarii, directorii de prin primării, consilierii locali, aparatele de lucru județene, miniștrii, secretarii de stat, directorii de agenții guvernamnetale, prefecții, toți cu echipele lor de consilieri și subordonați… E, în fine, e o armată uriașă de oameni (peste 170.000) care lucrează în serviciul public și au pe mână banii noștri din taxe și impozite. Și al căror scop principal în viață – eu nu mai am dubii aici – a fost și este să fure bani publici. 

Suntem naivi să credem că micul batalion de 200 de procurori DNA poate face ceva pe frontul corupției. 

Asta ar fi problema cu subdimensionarea. Gravă, aș zice. Apoi mai e treaba cu acapararea. La Curtea de Conturi sunt oameni care au fost cândva politicieni. La Curtea Constituțională, la fel, foști politicieni. La SRI, la fel. 

În fine, problema e că atâta vreme cât nu se oprește măcar un pic furtul ăsta generalizat și dezmățul ăsta pe bani publici, n-avem nicio șansă. Iar tu, Klaus Iohannis, asta ar fi trebuit să faci: să fii un exemplu de bun-simț. Un model. 

Dar n-ai fost…