Mă uit pe ferestrele televiziunilor de ştiri şi văd că în Piaţa Constituţiei s-au strâns vreo câteva mii de oameni. Mi-e greu să-i număr, dar mai mult de 6000-7.000 de oameni n-au cum să fie. Aş zice că sunt o grămadă, în sensul în care adepţii şcolii lui Euclid din Megara defineau grămada ca fiind o noţiune imprecisă, generatoare de multe probleme de logică.

Mult mai precisă este în schimb mulţimea de prieteni pe care Elena Udrea a reuşit să-i adune, în numai câteva zile pe pagina ei personală de Facebook. La ora la care vă scriu aceste rânduri putem afla cu exactitate cât de mare e grămada ei: 11.108 de persoane. Dar contorul merge. Probabil că până când voi termina de scris acest text vom ajunge la 11.111, ceea ce s-ar putea transforma într-un nou motiv de sărbătoare.

În Casa Poporului, grămada de parlamentari ai Puterii este ceva mai mare decât cea a parlamentarilor Opoziţiei. Astfel că este foarte puţin probabil ca nepopularul Guvern Boc să fie demis la moţiunea de cenzură care urmează să fie votată câteva ore mai târziu.

Bob cu bob numără şi Emil Boc voturile care-l vor putea reconfirma în poziţia de preşedinte al PDL la congresul din luna mai. Grămada lui Boc pare să aibă deocamdată mai mare greutate decât cea a lui Vasile Blaga, măcar şi pentru faptul că Traian Băsescu şi-a făcut publice preferinţele politice.

Ştiţi pe cineva care numără şi altceva? Nişte numărători de ploi din doi în doi. Că i-aş scoate la o cafea.

• (editorial apărut în Puterea)