Cînd eram mic mergeam săptămînal la meciurile de baschet ale echipei Cimentul Fieni. Eram din Fieni, jucam în echipa de pitici și apoi în cea de juniori. În plus, eram singurul puști din oraș acceptat la antrenamentele echipei mari. Nu vă imaginați cîtă bucurie simte un copil cînd iese din vestiar împreună cu echipa de seniori. Aveam geanta mea cu haine de schimb, cu prosop și cu bascheții de sală. Iar entuziasmul mă înalța undeva pe la 210 cm. Aveam, în realitate, cu vreo 100 cm mai puțin. Şi nu ajungeam să ating nici măcar plasa coşului. Noaptea, visam că dau slam dunk.

Ieri am realizat că n-am mai intrat într-o sală de sport de aproape o veșnicie. Nu știu nici măcar numele unei echipe din campionatul național de baschet. Masculin sau feminin. Sau din cel de volei. Ori handbal. Ori badminton. Ori popice.

Băi, oameni buni! Sporturile astea încă există. Sunt campionate naționale în toată regula. Și multe săli de sport în Bucuești, de care, vă jur, habar nu aveați. În dimineața asta am căutat timp de vreo oră pe google programul unor meciuri în București sau împrejurimi. Credeți-mă, nu e deloc ușor să găsești ceva concret. Pare că e vorba de nişte activităţi esoterice, nu de meciuri la care ar trebui să participe sute, mii de oameni în tribune.

În fine, cert este că imediat cum termin aici de scris textul ăsta, îmi iau geanta cu aparatul foto şi mă duc în sala Rapid (Calea Giuleşti 18), acolo unde de la ora 12.30 începe meciul de baschet feminim dintre CS Rapid Bucureşti şi CS Municipal Satu Mare.

Dacă vă place ideea de a reveni în tribunele unor meciuri din campionatele altor sporturi decît fotbalul, vă anunţ că diseară de la 18.00 se joacă în Sala Sporturilor din Giurgiu meciul de bachet masculin dintre CSŞ Giurgiu şi BC Perla Harghitei Miercurea Ciuc. Iar mîine, de la 16.30, în sala Mihai Viteazu din Bucureşti, se joacă meciul de volei feminim dintre Steaua şi Piatra Neamţ. Tot mâine, de la ora 17.00, în sala Extreme din Bucureşti se joacă meciul de volei masculin dintre Dinamo şi Craiova.