by Oana Portase

La cumpăna între ani, mă simt ca o prinţesă. Hahahaha. Să trecem la lucruri serioase. Uitaţi de Mama Omida. Vine Mama Oana să vă spună cum stă treaba în 2010.

Haz de necaz

Năsucul şi globul de cristal îmi spun că 2010 va fi un an agitat. Da, ştiu că mulţi analişti politici sau economici spun asta. Uatevăăă. Spun şi eu.

Aud multe fluiere. Aud strigăte. Aud înjurături. Va fi un an plin de proteste. Nu cred că se va ajunge la violenţă în stradă (sper), dar grevele vor fi pe măsură. În altă ordine de idei, criza va deveni o stare de spirit. N-avem de ales. Va fi o “modă”. Atunci când vom auzi cuvântul CRIZĂ… neuronii nu vor mai zvâcni, nu vom mai simţi un fior pe şira spinării, geamurile nu se vor mai trânti, copiii nu vor mai plânge, vântul nu va mai şuiera, sângele nu ni se va mai urca la cap. Păi, ce criza mea?!

– Îl văd pe Traian Băsescu hăhăind în continuare, în scaunul lui de la Cotroceni.
– Nu ştiu de ce, dar pe Emil Boc nu-l văd prea bine. E micuţ ce-i drept, dar eu nu-l mai văd deloc. Am un presentiment că nu-l vor mai ţine balamalele să rămână la conducerea guvernului.
– Elena Udrea, cocoţată pe tocuri, va defila şi ea în continuare pe la Palatul Victoria. Mă întreb ce se va întâmpla cu dosarul Ridzi. Aş risca şi aici o profeţie, dar mă abţin.
– Ceva îmi spune că nu vom scăpa de Marcel Hoară. Oh, the horror! Oh, the humanity!
– Cireaşa de pe tort va fi marea “cafteală” din PSD. Cred că va fi mult mai interesantă decât întreaga campanie electorală pentru prezidenţiale. Să-i facem cu mânuţa lui Mircea Geoană.
– Tot ce se poate (sau nu) ca Tăriceanu să devină L-ul din PD-L. Asta e subţire.
– Vară = inundaţii = sinistraţi = politicieni cu promisiuni populiste şi plimbări cu elicopterul
– Mi-e lene să fac un calcul, dar nu vom avea prea mulţi kilometri de autostradă nici în 2010.

Temele anului: referendumul şi procedurile de punere în aplicare a deciziei boborului, good mogul, bad mogul, modificarea Constituţiei, te spun lu’ mama şi tot aşa. Mai cred că, la un moment dat, se va rupe lanţul de iubire dintre Traian Băsescu şi Dan Diaconescu. Până atunci… avem divertisment.

Vom avea parte de dezvăluiri incendiare. Atât de incendiare încât se va alege scrumul de ele. Pfff… ar fi fost frumos să avem şi noi un Băsegate. „Unde eşti tu, Ţepeş Doamne?”

Anul 2010 îl văd ca pe o combinaţie paradoxală de lehamite, sictireală, revoltă, inerţie, acţiune şi vorbe goale.

Of, profeţia mea!

Ce ne mai rămâne? Să ne privim în oglindă şi… şi ce? Să ne găsim puterea de a lupta cu ei, de a-i critica, de a merge mai departe, de a nu-i lăsa să-şi mai bată joc de vieţile noastre, de a le da peste bot. Nu vreau să o dau în dramatisme, dar România a devenit o dramă. Sper că, peste cinci ani, nu vom fi nevoiţi să scriem “necrologul” României. Poate ieşim din roata asta în care alergăm ca nişte hamsteri. Îmi amintesc că Einstein spunea cam aşa „Two things are infinite: the universe and human stupidity; and I’m not sure about the universe.”

Şi poate, chiar dacă e greu, o să zâmbim mai mult. Nu o să dispărem precum mayaşii, vom avea parte de greutăţi, dar vom trece peste toate. Suntem un popor de supravieţuitori. :)

Lăsăm visele pe pernă, turnăm visurile într-o ceaşcă de cafea şi le îndulcim cu un zâmbet. Dăm cu capul de uşă, bolborosim ceva şi apoi plecăm în lume.

Profeţia mea pentru 2010 este… văd stele verzi.

Mă duc să devastez pivniţa Palatului Şuţu. Vă las pe voi să vă distraţi pe aici. Hahahahaha
La Mulţi Ani!