La ora la care scriu aceste rînduri, românii votează pentru referendum. Nu e clar de ce. Adică, de ce e nevoie acum de un înscris în Constituție cum că familia ar trebui compusă dintr-un bărbat și o femeie și nu dintre doi soți. Nu-ți trebuie multă școală să înțelegi că problema asta a pericolului homosexual e una falsă. În prima zi a Referendumului au ieșit la vot mai puțin de 6% dintre cei cu drept de vot. Ceilalți 94% au gîndit, probabil, ca și mine, că dacă-ar fi fost nevoie de un referendum, subiectul lui ar fi trebuit să fie altul. Spre exemplu:

1. Sunteți de acord să construim în regim de maximă urgență o autostradă care să traverseze România de la est la vest?
2. Sunteți de acord să alocăm Educației pentru următorii 20 sau 30 de ani un procent din PIB de 8-9%?
3. Sunteți de acord să fie consfiscate averile tuturor celor care au primit sentințe definitive pentru fapte de corupție?
4. Sunteți de acord să fie interzis accesul la funcții publice pentru cei condamnați penal?
5. Sunteți de acord să construim măcar un spital pentru bolnavii de cancer în faze terminale?

Exemplele pot continua. Înțelegeți ideea. Problemele reale ale românilor sunt altele. Unul din 11 copii ai acestei țări se duce seara la somn flămînd. 13,8% dintre români nu își permit să și încălzească locuințele în timpul sezonului rece. Numai în București există an de an 15.000 de oameni cu cancer în faze terminale, oameni care-și văd sfîrșitul în chinuri atroce, iar statul român nu e în stare să construiască măcar un spital de îngrijire paleativă. Din nou, exemplele pot continua…

Trăim într-o țară în care nu vrea nimeni să investească în educația posibililor ei administratori. De la ultimul consilier local și până la șeful Guvernului sau președintele României, cît vezi cu ochii, doar foarte prost pregătiți sau rău-intenționați.

Nu știu cum dracului se face, dar noi nu suntem așa. Sunt convins că fiecare dintre noi știe pe cineva bine pregătit și cu bun simț, capabil să poată administra o primărie sau un minister. Sau poate chiar o țară.

Eu, cu ochii mei, am văzut zilele trecute, sute de astfel de oameni. S-a întîmplat să-i văd pe un șantier, la muncă. E cumva miraculos ce-am întîlnit acolo. Imaginați-vă 500 de oameni veniți pe propriile cheltuieli într-o comună din județul Constanța pentru a ajuta la ridicarea a opt case. Într-un termen de doar cinci zile. Vă repet: cinci zile. Imaginați-vă apoi că la finalul celor cinci zile de șantier, opt familii sărmane, cu doi sau trei copii, vor putea locui în condiții decente și nu în cămăruțe de 2×3 în cine știe cămine de nefamiliști.

Pe acești voluntari nu i-a forțat nimeni să ajute la construcția unui Bine. Nici Biserica, nici PSD, nici ura. Ei pur și simplu au venit să ajute. Știind probabil de la foști voluntari ai altor proiecte similare organizate de Habitat for Humanity România ce Bine se naște acolo, pe șantier.

Rostul meu pe șantierul din localitatea Cumpăna a fost să surprind în fotografii construcția acestui Bine. Mai jos, veți vedea cîteva dintre fotografiile făcute acolo, pe șantier. Dar și chipurile acestor voluntari. Priviți-le!

S-ar putea să înțelegeți mai bine de ce avem nevoie cu adevărat.