Înainte de a vi le spune, trebuie să vă explic ceva. În Bucureşti, dacă te pune dracu’ să te nimereşti primul la semafor, în aglomeraţie (care e aproape veşnică), şi se face verde pentru şoferi, iar tu n-ai plecat în primele 0,000273 secunde după schimbarea culorii, va fi întotdeauna cel puţin un cretin în spate care te va claxona. Hai, băăăă, mai stai mult? Nu ştiu sigur, dar cred că deţinem recordul mondial la demaraj. Mărturisesc că nu prea înţeleg rostul acestui concurs. E posibil ca ăla din spate să nu fie neapărat un cretin. Ci mai degrabă un psihopat care vrea să-şi demonstreze abilităţile locomotorii: mîna lui pe claxon e mult mai rapidă decît piciorul tău pe acceleraţie. Te-am făcut! Tu te enervezi, iar el rîde cu dinţi. E OK, aşa se multiplică psihozele.
Un moment tare nefericit din viaţa ta de şofer-psihopat-în-devenire e atunci cînd vrei să-ţi scoţi maşina dintr-o parcare în care te-a pus dracu’ să parchezi cu botul la perete. Deci trebuie să ieşi cu spatele. Pui avariile, bagi în marşarier, te uiţi atent în oglinzi, nu e nimeni, prin urmare dai uşor cu spatele. E ca un făcut, aproape de fiecare dată cînd ai scos maşina în proporţie de 80-90%, apare brusc un cretin care te claxonează. Bă, al dracu’!… Ideea e că oricum el nu prea mai are loc să treacă, iar tu eşti evident într-o situaţie de inferioritate. Deh, eşti cu spatele. Ce faci? Bagi maşina înapoi în parcare sau îndrăzneşti să ieşi cu totul? În orice caz, nu e bine. Claxonul a fost deja dat. Iar calmul tău s-a dus dracului.
Cel mai enervant claxon e însă ăla pe care-l auzi într-o intersecţie în care tu vrei sa faci dreapta pe verde intermitent, iar ceilalţi şoferi care vor să meargă înainte au roşu. Deci pietonii din faţă au verde. Vrei să intri în intersecţie, dar descoperi un amărît care e pe trecere. Desigur, opreşti, să-i dai prioritate, dar amărîtul nu se grăbeşte, cel puţin nu aşa cum ar fi vrut cretinul din spatele tău, care vrea şi el să facă dreapta pe verde intermitent. Şi atunci claxonează. Ei bine, ăla e momentul în care eu îmi doresc o armă neletală, dar suficient de groaznică.
Aşa, şi acum să revenim titlul acestei postări:
- Ciupeşte-te! Sau înjură în gînd. Nu deranjezi pe nimeni din trafic.
- Imaginează-ţi că din maşina aflată în faţă ar coborî nervos Semmy Schilt sau Ernesto Hoost.
- Bagă un deget pe gît şi vomită pe volan.
Vă invit acum la un exerciţiu de memorie: aţi auzit vreodată în drumurile voastre prin Anglia, Franţa, Germania, Austria, Olanda etc pe cineva claxonînd?
Eu nu.
February 8, 2013
:)) Exact la arma aia neletala dar care sa faca ceva stricaciuni m-am gandit si eu de mii de ori. Eu am mai cochetat si cu gandul la un device instalat pe portbagaj care sa emita o injuratura pentru cel din spate in cazuri in astea :))
February 8, 2013
@Cristi
Incearca sa te dai cu masina prin Paris in plina zi, in plina saptamana lucratoare si vorbim dupa aia. Si nu e vorba de “tras un claxon” ci ramas cu mana pe claxon cel putin 30 de secunde.
February 8, 2013
recunosc, comentez mult (mai rar injur in trafic), in primul sfert de ora de condus (dupa aia devin mai „apatic”) pe nesimtitii care-ti taie calea, pe cei care nu semnalizeaza (comentariile sunt cam asa: „seamnalizeaza, boule, ca sa stiu ce vrei sa faci”), pe cei care blocheaza intersectia, in general pe cei care au impresia ca-s singuri pe strada si nu trebuie sa tina cont de ceilalti). de claxonat, doar pe cei care vor sa se urce peste mine…
February 8, 2013
Ai dreptate. Partea cu exemplele insa nu e ok.
Romanii sunt latini. In Franta (Paris cel putin) traficul e infect (nu se claxoneaza, dar cred ca doar pt. ca sunt amenzile suficient de mari). Italia, se claxoneaza maxim. Anglia/Olanda/Austria sunt din alt capitol :)
February 8, 2013
@berenger
da o fuga la Marsilia sa vezi ce misto stopuri au care “blocheaza intersectiile”. Stopuri la iesirea din intersectie nu la “intrare” deh. :-)
February 8, 2013
M-am daaaat, si in Paris, naiba sa-i ia, ca dupa ce m-am dat jos simteam ca am imbatranit cu vreo 2 ani.
February 8, 2013
@Alexandra
Eu am ajuns matusalem :-)
February 8, 2013
@berenger
se claxoneaza si nu “usor”.
February 8, 2013
eh, asa cum un bucuresten imbatraneste dupa o tura cu masina prin Paris, asa si un clujean dupa o tura cu masina in Bucuresti. de fapt, is aproape sigur ca clujenii au in traficul de acolo viata grea din cauza lu’ Boc…
February 8, 2013
Nu sunt de acord cu claxoanele, dar e o diferenta destul de mare fata de cum se pleaca de la semafor la noi si cum se pleaca in alte tari. Cand am venit in tara de sarbatori si eram obisnuit cu condusul in Germania, mi se parea ca la noi toata lumea doarme, in timp ce acolo in momentul in care s-a facut verde (ce-i drept, in Romania parca au disparut semafoarele ce trec pe galben inainte de verde), toata coloana se pune in miscare si simti ca traficul e fluid, nu astepti zeci de secunde pana se trezeste toata lumea.
February 9, 2013
Da misca in PLM sau stai acasa.
February 10, 2013
Cristi, eu am avut parte de o chestie tare faină în Londra, într-o zi cu trafic destul de turbat. Mergeam în paralel cu altă mașină (nu conduceam eu) și ne apropiam de semaforul care s-a făcut roșu. Dintr-un motiv sau altul, șoferul din mașina în care eram nu a văzut roșul dar s-a trezit imediat când a primit un scurt claxon de atenționare de la mașina de lângă noi. Șoferul celălat observase că mașina noastră nu încetinea, dată culoarea semaforului și ne-a scutit de amendă—majoritatea semafoarelor au camere atașate—și, posibil, de alte lucruri mult mai grave. În rest, nu aud claxoane la plecare, posibil și pentru că e sistem ca cel descris de Daniel, cu galben înainte de verde. Și bonus, toată lumea se salută politicos și zâmbește când e lasată să iasă din parcări, să schimbe banda etc.
February 11, 2013
@iulian : da, te inteleg perfect.
February 11, 2013
Se claxonează peste tot. Nu doar în Buurești, nu doar în România. Se clanxonează și în Viena, și în Luxemburg, și în Bruxelles, și în Londra, și în New York. În funcție de frustrarea celui de la volan.
Hai să nu spunem că DOAR în București sunt șoferi tâmpiți, pentru că nu e cazul să ne autoflagelăm la nesfârșit. Nu doar la noi sunt frustrați, nu suntem noi cei mai răi de pe lume. Că dacă noi spunem despre noi că suntem cei mai idioți, ajungem să fim acuzați de toate idioțeniile din lume.
February 12, 2013
Cred ca avem o nevoie generala, adica in toate domeniile de activitate, viata parrticulara etc. de DISCIPLINA, cateva reguli de bun simt si, probabil, si mai putin egoism.