În urmă cu fix 45 de ani, cîțiva producători muzicali descoperă într-un bar din Detroit un tînăr misterios pe nume Sixto Rodriguez. Oamenii sunt pur și simplu bulversați de muzica lui Rodriguez și-l invită într-un studio, astfel că în august 1969 încep înregistrările la un album ce avea să fie numit Cold Facts și care urma să fie lansat pe piață în 1970. Albumul (îl poți asculta aici) nu se vinde deloc. Nu în America. Și nici următorul, Coming from Reality, 1971 (ascultă-l aici). Nu se știe cum, o copie a primului album ajunge în Africa de Sud, iar Rodriguez, tînărul poet mexican din Detroit, devine legendă în țara apartheid-ului. Mai important decît Elvis Presley, Bod Dylan sau Paul McCartney. America uită de el, spre uimirea producătorilor consternați. 30 și ceva de ani mai tîrziu, un regizor de film merge pe urmele unor fancluburi din Cape Town în încercarea de a afla dacă Sixto Rodriguez mai trăiește. Filmul – ce tocmai l-am văzut pe HBOGO – cîștigă în 2013 Oscarul pentru cel mai bun film documentar și numeroase alte premii, iar în iunie 2013, după mulți ani în care poetul lucrează ca muncitor în construcții, urcă pe scena Glastonbury Festival, în fața a 150.000 de oameni. Sixto Rodriguez este, în sfîrșit, recunoscut. După 45 de ani.