Se deschidea la 11.30. Mai aveam, prin urmare, timp pentru încă o cafea și-un croissant la terasă. Mai mult ca-n orice parte a lumii pe care eu am văzut-o, la Paris oamenii au stil. E suficient să găsești un loc bun pe o terasă la stradă – să zicem, Café de Flore, unde mergea adesea Emil Cioran – și să-i privești cu atenție cînd trec prin fața ta. Cu un fular, cu o eșarfă, în cămașă sau cu un pardesiu, cu mănuși de piele, cu-n copil sau doi în brațe, în rochie sau în adidași pentru alergat prin parc, cu căști, cu o baghetă sau cu flori în mînă, francezul te surprinde.

Apoi am intrat în magazinul de viniluri. “Bonjour, Monsieur!” cu zîmbetul ăla, știți, care nu e fals. În boxe se auzea piesa asta: