Era o vreme cînd micul dejun la French Bakery infirma teoria formelor fără fond. Gama fină de preparate autentice realizate după reţetele tradiţionale ale artizanilor francezi, paleta de gusturi şi texturi reînnoite permanent s-a dus dracului. Eu n-am ştiut unde s-a dus, astfel că azi dimineaţă, după sesiunea de jogging din Herăstrău, eu şi prietenii mei ne-am oprit la French Bakery, lîngă pţa Domenii. Pe scurt lucrurile stăteau aşa: stratul de praf de pe scaune avea îmtre 1,5 şi 2mm, croissantele reîncălzite au venit lipite de şerveţele, cappuccino părea amar oricîte cuburi de zahăr aveai să pui îl el, bruneta cu blugii lăsaţi uitase să aducă apa sau poate că o pusese în freshul de portocale, cel mai diluat fresh din cîte am băut vreodată.

De ce?

De ce lucrurile cîndva bune se duc dracului?