ELD* – 14

Astăzi aş vrea să vă vorbesc despre Euclid. Dar nu despre matematicianul Euclid (cca. 325 î.Hr. – 265 î.Hr.), cel care a enunţat celebra axiomă a paralelelor studiată şi astăzi în şcoli – Două drepte tăiate de o secantă se întîlnesc de acea parte a secantei pentru care suma unghiurilor interne de aceeași parte a secantei e mai mică decît suma a două unghiuri drepte.

Înaintea matematicianului Euclid, care era din Alexandria, a existat un filosof cu acelaşi nume, căruia istoricii filosofiei antice i-au spus Euclid din Megara (cca. 435 î.Hr. – 365 î.Hr.). Nu s-a păstrat nici una din lucrările sale, însă urmele gîndirii sale apar în multe alte scrieri. Diogenes Laertios, spre exemplu, îi atribuie şase lucrări şi o şcoală filosofică despre care se vorbeşte pînă în zilele noastre – Şcoala megarică. Megaricii sunt fondatorii unei arte speciale de a discuta care constă în a reduce la absurd concluziile interlocutorului. De la Diogenes Laertios (cea mai importantă sursă de cunoaştere a filosofiei antice) aflăm că megaricii nu atacau premisele, ci concluzia susţinută de interlocutor, iar argumentaţia lor consta, în general, din întrebări care conduceau la o contradicţie, motiv pentru care adepţii acestei şcoli erau consideraţi ca mari dialecticieni, în sensul posedării la perfecţie a artei argumentării.

Unul dintre elevii lui Euclid din Megara a fost Eubulide din Milet, autorul celor mai importante argumente. Eubulide folosea paradoxul mincinosului pentru a dovedi că există propoziţii care sunt şi adevărate şi false în acelaşi timp, subminînd în acest fel valoarea universală a principiului necontradicţiei (în formularea lui Aristotel: “este peste putinţă ca unuia şi aceluiaşi subiect să i se potrivească şi totodată să nu i se potrivească sub acelaşi raport unul şi acelaşi predicat”).

Iată cum sună acest paradox celebru.

Mincinosul

Minte cineva, cînd spune că minte?

1. Dacă minte, atunci este fals că minte cînd spune că minte, deci nu minte.

2. Dacă nu minte, cînd spune că minte, atunci minte.

  • * Evadarea de Luni Dimineaţă. Proiect de luptă împotriva ignoranţei.
4 Comments
  • Marieta
    March 14, 2011

    E cumva similar cu algebra:
    -cu – dă plus, – cu + dă minus

  • Paul Oprea
    March 14, 2011

    Paradoxul este fals, pentru că este bazat pe un abuz de limbaj. Nu poți să spui că minți DECÂT despre o ALTĂ propoziție, fie ea și aceeași ”a minți”. Dar dacă spui ”mint când afirm că mint” este recursiv, pentru că tot n-ai precizat la ce se raportează verbul ”a minți” din ultima poziție; iar când ai precizat, tot lanțul de propoziții își capătă valoarea de adevăr bine determinată.

  • lecampeur
    March 14, 2011

    Si mie imi spunea nevasta-mea ca sunt Gica-Contra si eu eram ditai megarianul….

  • Cristian Șuțu
    March 14, 2011

    @lecampeur > oops! deci nu esti adina… :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *