Sunt răcit. Rău de tot. N-am ajuns astăzi la birou, în speranţa că dacă stau în pat, bine îmbrăcat şi învelit, cu ceaiuri, fructe şi alte aspirine, o să mă pot vindeca în cel mai scurt timp. Nici pe ştiri nu m-am uitat, ca să vă daţi seama cît de tare sunt răcit. M-am uitat însă la The Office, un serial despre care trebuie să ştiţi că e în lista mea de favorite. Dar pentru că prea mult Michael Scott şi Dwight Schrute nu fac bine orientării în spaţiu şi timp, am zis să deschid ultimul text scris de eterna şi fascinanta Rodica Culcer. Vă spun, este sen-za-ţi-o-nal! I mean, it’s awesome! Daţi-mi voie să vă citesc începutul:

Printre marile șanse ale carierei mele jurnalistice s-au numărat două interviuri: cu Bill Gates și cu Jeffrey Franks. Pentru oricine este forțat să facă față confuziei intelectuale care stăpânește zona politicii și publicisticii românești, este un regal să ai în fața ta, fie și numai pentru o oră, oameni cu minți pătrunzătoare și capacitate de exprimare clară. Dintr-odată, lucrurile pe care persoanele publice din România le complică până la ininteligibilitate totală devin clare. Astfel, devin clare și motivele pentru care aceste persoane, care nu sunt lipsite de inteligență, nu vor să se exprime clar.

Eu zic să ne oprim aici cu textul Rodicăi Culcer. Şi să ne închipuim pentru o clipă care ar fi lucrurile acelea măreţe pe care norocoasa jurnalistă le-a putut auzi din gura lui Jeffrey Franks, spre exemplu. Oare ce construcţii logico-cognitive de o asemenea simplitate şi profunzime să fi auzit ea încît, vă daţi seama, a simţit nevoia să ni le împărtăşească şi nouă. Nu-i aşa că muriţi de curiozitate să aflaţi? Ei bine, eu vă sugerez să staţi jos. Jos, pe podea, căci dacă veţi afla Unicul şi Inimitabilul Adevăr spus de Jeffrey Rodicăi, scaunul sau fotoliul pe care staţi s-ar putea dezintegra. Atenţie!

Ce am învățat așadar de la Jeffrey Franks?. În primul rând am înțeles de ce nu este bine să avem două mari companii furnizoare de energie bazate pe „un mix” de resurse. (…) Tot de la domnul Franks am înțeles că atâta vreme cât companiile cu mari datorii la bugetul statului – și aproape toate companiile producătoare și distribuitoar de energie sunt pe lista marilor datornici – povara fiscală de pe umerii contribuabilului va crește și vom fi tot mai săraci. (sursa)

Acum, dacă-mi permiteţi, am să mă duc să-mi iau o lămîie… Şi, apoi, dacă nu vomit, mă bag la The Office din nou.