Mă uit de cîteva zile la cazul Voicu şi-mi dau seama că jucăm într-un film prost. Trist şi prost. Nu ştiu cum dracu’ se face, dar la Cinema România rulează de foarte mult timp numai filme cu personaje principale negative. Faceţi cu mine un efort de memorie şi încercaţi să găsiţi măcar un singur personaj pozitiv în distribuţiile noastre. Un erou, aşa cum este el definit în dicţionare: persoană deosebită prin calitățile sale morale și prin acțiunile sale mărețe; om care se distinge în mod special într-un anumit domeniu. E greu, nu? Aşa m-am gîndit şi eu pînă să descopăr  în arhiva revistei Life o imagine din februarie 1940, la Bucureşti, realizată de fotografa Margaret Bourke-White. Priviţi-o! (vezi jos).  Nu-i aşa că nu recunoaşteţi personajul, nu? Ei bine, pe tipul care se uită la macheta actualului sediu al guvernului îl cheamă Grigore Gafencu. Şi este un erou. Doctorand în ştiinţe politice la Sorbona, Gafencu a fost ministru al afacerilor externe între 1938 şi 1940, perioadă în care a negociat neutralitatea României. În 1941 s-a stabilit în Elveţia, de unde a pledat prin numeroase conferinţe publice în favoarea intereselor României, aflată în război. A încercat să salveze România prin intervenţii directe la Winston Churchill şi Foster Dulles, între alţii, pentru a-i convinge de abuzurile săvîrşite de regimul impus de Moscova la Bucureşti. A participat la Conferinţa de Pace de la Paris din 1947, acolo unde a depus două ample memorandumuri considerate corecte şi documentate cu privire la tratamentul nedrept aplicat României.

“Cand va lua cunostinta de Tratat, in ansamblul sau, poporul roman nu va gasi motive pentru a se bucura. El va constata cu regret ca tratamentul care i-a fost aplicat depaseste in severitate pe acela rezervat altor state invinse si ca nimic nu-l pune la adapostul amenintarilor sale, amenintari care l-au scos deja, odata, de pe drumul normal al politicii sale” (Grigore Gafencu, 7 octombrie 1946)

Condamnat în contumacie la pedepse însumînd 52 de ani, în acelaşi lot cu Iuliu Maniu si Ion Mihalache, Grigore Gafencu traversează Oceanul şi conferenţiază în mai multe universităţi din SUA. La întrunirile denumite “Tuesday Panels”, pe care le organizează în apartamentul său din New York, participă adesea şi fostul secretar de stat american Foster Dulles. La aceste întruniri ia fiinţă un grup care militează pentru “Mişcarea Europeană”, una din primele forme ale viitoarei Uniuni Europene. Tot în Statele Unite, Gafencu participă la discuţiile pentru realizarea unui “Comitet Pentru Europa Liberă”, demers care duce la înfiinţarea celebrului post de radio. Grigore Gafencu moare la 30 ianuarie 1957, la Paris, acolo unde, uitat de ceilalţi români, are şi astăzi mormîntul.