• Domnu’ general,

Permiteţi să raportez. Pe timpul serviciului meu s-au întîmplat cîteva nenorociri cu privire la onoarea Excelenţei dumneavoastră. Pe scurt, aţi cam îmbulinat-o! Nu ştiu exact ce-aţi făcut, dar, dacă e cum zice la gazetă, v-a luat Dumnezeu minţile şi v-a lăsat pe mîna lu’ Necuratu’. Cu care aţi sărit gardul înspre razna ziua-n amiaza mare. Nu e bine. Nu e deloc bine. Eu v-am zis: tipa aia cu balanţa în mînă e din alte motive legată la ochi. N-aţi vrut să mă ascultaţi. Şi n-o zic cu mîndria aia cretină din seria “‘v-am zis io”. O spun cu modestie şi cu simplitate, ca prostu’, aşa: Aţi greşit! Grav!

• Domnu’ general,

Vă dau o veste bună. Nu e totul terminat.  O să fiţi băgat la beci, o să fiţi eliberat, o să mergeţi la Jilava – asta e vestea proastă, nu vă speriaţi prea tare. Vestea bună e că mai aveţi cîteva zile în care puteţi să faceţi ceva. Pentru sufletul Excelenţei dumneavoastră. Intraţi aici şi citiţi cu atenţie. Ce ziceţi? Puteţi să vorbiţi cu domnul doctor ca să facem ceva pentru amărîtul ăsta din agoniselile dumneavoastră?

Vă asigur de respectul şi de prietenia mea veşnică şi de cîte ori o să bag cheia într-o anumită uşă şi eu şi familia mea ne gîndim de-a pururi la dumneavoastră şi să fiţi convins că în mine aveţi un aliat pe viaţă. Eu sunt un om de o anumită onoare pe care dumneavoastră aţi vazut-o.

Să trăiţi! Cu respect.