Mă uit de cîteva zile la cazul Voicu şi-mi dau seama că jucăm într-un film prost. Trist şi prost. Nu ştiu cum dracu’ se face, dar la Cinema România rulează de foarte mult timp numai filme cu personaje principale negative. Faceţi cu mine un efort de memorie şi încercaţi să găsiţi măcar un singur personaj pozitiv în distribuţiile noastre. Un erou, aşa cum este el definit în dicţionare: persoană deosebită prin calitățile sale morale și prin acțiunile sale mărețe; om care se distinge în mod special într-un anumit domeniu. E greu, nu? Aşa m-am gîndit şi eu pînă să descopăr în arhiva revistei Life o imagine din februarie 1940, la Bucureşti, realizată de fotografa Margaret Bourke-White. Priviţi-o! (vezi jos). Nu-i aşa că nu recunoaşteţi personajul, nu? Ei bine, pe tipul care se uită la macheta actualului sediu al guvernului îl cheamă Grigore Gafencu. Şi este un erou. Doctorand în ştiinţe politice la Sorbona, Gafencu a fost ministru al afacerilor externe între 1938 şi 1940, perioadă în care a negociat neutralitatea României. În 1941 s-a stabilit în Elveţia, de unde a pledat prin numeroase conferinţe publice în favoarea intereselor României, aflată în război. A încercat să salveze România prin intervenţii directe la Winston Churchill şi Foster Dulles, între alţii, pentru a-i convinge de abuzurile săvîrşite de regimul impus de Moscova la Bucureşti. A participat la Conferinţa de Pace de la Paris din 1947, acolo unde a depus două ample memorandumuri considerate corecte şi documentate cu privire la tratamentul nedrept aplicat României.
“Cand va lua cunostinta de Tratat, in ansamblul sau, poporul roman nu va gasi motive pentru a se bucura. El va constata cu regret ca tratamentul care i-a fost aplicat depaseste in severitate pe acela rezervat altor state invinse si ca nimic nu-l pune la adapostul amenintarilor sale, amenintari care l-au scos deja, odata, de pe drumul normal al politicii sale” (Grigore Gafencu, 7 octombrie 1946)
Condamnat în contumacie la pedepse însumînd 52 de ani, în acelaşi lot cu Iuliu Maniu si Ion Mihalache, Grigore Gafencu traversează Oceanul şi conferenţiază în mai multe universităţi din SUA. La întrunirile denumite “Tuesday Panels”, pe care le organizează în apartamentul său din New York, participă adesea şi fostul secretar de stat american Foster Dulles. La aceste întruniri ia fiinţă un grup care militează pentru “Mişcarea Europeană”, una din primele forme ale viitoarei Uniuni Europene. Tot în Statele Unite, Gafencu participă la discuţiile pentru realizarea unui “Comitet Pentru Europa Liberă”, demers care duce la înfiinţarea celebrului post de radio. Grigore Gafencu moare la 30 ianuarie 1957, la Paris, acolo unde, uitat de ceilalţi români, are şi astăzi mormîntul.



March 23, 2010
Umm…. Vrei sa spui tipul care a scris cartea asta? Parca arata mai bine in pozele “Life” din mai 1939. :D
M-ai facut sa iau FRUS-ul la puricat…
March 23, 2010
Grigore Gafencu poze Life, mai 1939, p. 26: http://books.google.com/books?id=s0kEAAAAMBAJ&pg=PA26#v=onepage&q=&f=false
March 23, 2010
ce gafencu? ce alti patrioti, ce minti luminate?… la noi is la moda paparude gen sexy braileanca, nechita, bahmuteanca, zavoranca si toata colectia de retardati care se plimba la diaconescu, capatos si alti tabloido-realizatori… bv, sutu pt postare!
March 23, 2010
bravo! avem nevoie de asa ceva. eroi ai cotidianului ii vedeti la “viata satului” duminica dimineata pe tvr si vorbesc la modul cel mai serios. oameni care se straduie sa puna pe picioare o mica afacere cu ajutorul fondurilor europene si multi chiar reusesc. singura emisiune optimista. ar fi cazul cred, sa fie mediatizate si reusitele si oportunitatile romanesti…
March 23, 2010
cine urmeaza? antonescu, sima, zelea codreanu? halal eroi!
March 23, 2010
Vrei sa spui tipul care a scris cartea asta? Parca arata mai bine in pozele “Life” din mai 1939. :D
M-ai facut sa iau FRUS-ul la puricat…
March 23, 2010
touche! ne saturaseram de Agamita si Dandanache!
March 23, 2010
adica tu vrei sa scrie ziarele si sa urle televiziunile pentru asta?
vezi tu vreo stenograma cu el sau vreun taior mov strans pe talie?
ce dumnezeu, te credeam mai realist…
June 2, 2010
Candva in tara asta traiau barbati, nu p*** de oameni ca acum. Si nu numai ca traiau dar indifrent de conditia sociala cautau sa-si aduca si ei contributia la ridicarea acestui popor. Si da, uneori plateau pretul suprem si nu ezitau. De ce faceau asta? Pentru ca asa erau formati/educati. Acesti oameni erau modelele care erau promovate intr-o perioada in care se stia si de demnitate si de onoare. Acum ganditi-va la idolii copiilor vostri imbecili si imbecilizati a caror educatie o lasati de multe ori in miinile unui invatamant la pamant si al anturajelor dubioase, din lipsa de timp : Vali Vitejie, Adrian copilu’ minune, Basescu, Udrea, etc. sa va mai spun? Daca nu va e clar incercati sa discutati cu ei si intrebati-i ce vor sa devina in viata. Oricum, acordati-le cat mai mult timp si povestiti-le despre oameni adevarati cu convingeri puternice. In ceea ce ma priveste am devenit anti-politic (nu apolitic) si celibatar din convingere.
August 1, 2010
Sunt un stranepot al acestui mare om politic si regret ca in zilele acestea prea putini oameni au auzit de marile sale realizari.Numai cu oameni ca el vom putea renaste din acest mizer mormant care inca se mai numeste ROMANIA!!!!!
August 1, 2010
ma bucur sa te cunosc, andrei
January 10, 2011
“Androidule cu sobolani” (in cap?), esti un dobitoc. Ce are in comun Gafencu, un om politic onest, de orientare democratica, si un valoros ministru de externe european, cu Zelea Coderanu sau cu Antonescu? In perioada dictaturii regale Gafencu a fost (si a ramas) un reper de moderatie, pro-occidentalism (in sensul cel mai pozitiv) si de patriotism plin de curaj si responsabilitate.
Ca o completare la articol, G. Gafencu a fost un erou si in sensul (cel mai) propriu – aviator voluntar in primul razboi mondial (observator de aviatie), decorat in mai multe randuri.