Despre noi, românii, eu ştiu aşa: că suntem oameni cumsecade, săritori, cu bun-simţ. M-am întâlnit adesea cu această percepţie în discuţiile mele sau ale prietenilor mei cu străinii. Desigur că doza de naivitate şi de neştiinţific este mare în cazul de faţă. E totuşi o percepţie pe care ne place s-o folosim în conversaţii despre sentimentul românesc al fiinţei.

Mă tem însă că suntem pe cale să pierdem şi acest bun al cumsecădeniei, poate singura componentă de natură pozitivă din brandul nostru de ţară. Să vă explic cum.

• (continuarea aici)