Senzația mea e că președintele Klaus Iohannis a scăpat azi un porumbel. Porumbel pe care, dacă nu mă înșel, nu l-a văzut nimeni. Și pentru e ditamai porumbelul, dați-mi voie să vi-l arăt în toată splendoarea lui.

Fiți atenți aici!
Guvernul Cîțu a fost demis de către Parlament. S-a întîmplat ieri, prin aprobarea unei moțiuni de cenzură depuse în Parlament și votate cu o largă majoritate PSD-USR-AUR. Bun! Ce spune Constituția în cazul ăsta? Zice așa: Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2) îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern (am citat din Constituția României, articolul 110, alineat 4).

Prin urmare, Guvernul Cîțu îndeplinește în continuare actele necesare pentru administrarea treburilor publice. Pînă va fi votat noul guvern.

Și acum fiți și mai atenți! Ce credeți voi că se întîmplă dacă oamenii ăștia (președintele Klaus Iohannis și PNL, care nu mai are majoritate parlamentară pentru a susține un nou guvern) decid să prelungească activitatea guvernului Cîțu pentru încă vreo 3 ani? Credeți că nu se poate? Eu zic că se poate. Și, mai mult, eu zic că fix asta ei urmăresc acum. Pînă cînd? Ei bine, v-aș face o premoniție: pînă la data viitoarelor alegeri parlamentare la termen, adică în 2024. Cu amenințarea unor alegeri anticipate pe care nu le dorește nimeni. Pentru că e pandemie, pentru că e criză, bla, bla, bla.

Să-l ascultăm cu atenție pe președintele Iohannis: Ori dacă partidele nu se înțeleg, să vă explic ce se întâmplă. Dacă partidele nu se înțeleg, atunci acest guvern interimar va rămâne în funcție până când se găsește o nouă soluție. Nu există niciun înlocuitor, țara nu poate să rămână total neguvernată și cred că până la urmă toată lumea va înțelege că este mai bine să avem un guvern cu puteri depline decât un guvern interimar. (sursa)

Mie mi se pare că e destul de explicit omul. În orice caz, tradus, el spune așa: ori aprobați guvernul pe care eu îl vreau (Cîțu 2), ori mergem cu Cîțu 1 pînă la alegeri.

Ce nu prea se știe, însă, e că liberalii au mai încercat prin 2005 să modifice legea de organizare a guvernului. Cam cu același scop: să controleze banul public chiar dacă ar fi fost demis. Articolul 26, alineatul 3 din această lege zice așa:  În cazul încetării mandatului său, în condiţiile prevăzute de Constituţie, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern, Guvernul continuă să îndeplinească numai actele cu caracter individual sau normativ, necesare pentru administrarea treburilor publice, fără a promova politici noi. În această perioadă Guvernul nu poate emite ordonanţe şi nu poate iniţia proiecte de lege.  (sursa)

Pe atunci, în 2005,  șeful guvernului era liberalul Călin Popescu Tăriceanu. Care a dat o ordonanță de urgență ce îi permitea unui guvern demis să continue să se joace cu banul public după bunul plac al corupților de partid. Citez din ordonanța lui Tăriceanu: În această perioadă Guvernul nu poate emite ordonanţe şi nu poate iniţia proiecte de lege, cu excepţia celor care sunt necesare pentru respectarea angajamentelor asumate de România faţă de Uniunea Europeană şi alte organisme internaţionale, a celor necesare în domeniul bugetar privind administrarea, repartizarea şi utilizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare. (sursa) 

Din fericire, ordonanța aceasta de urgență a fost ulterior respinsă în Parlament. Însă, ce ziceți voi? Că nu se poate guverna doar cu hotărîri de guvern? Eu zic că se poate. Sunt foarte mulți bani acolo, în HG-uri. Iar în timpul ăsta toate știrile vor fi despre criza politică de la București. Cam așa cum a fost prin Belgia acum cîțiva ani, cînd a durat vreo 3-4 ani formarea unei majorități parlamentare.

Pînă la urmă, tot ce trebuie să faceți voi, cei care încercați să înțelegeți politica, e să urmăriți banul public. -Și să realizați că singurul lor scop în viață e să fure cît mai mult din acest ban public. Restul e gargară.