Vă spun, nu-mi e drag deloc Traian Băsescu. Şi nici armata lui de 300 de portocalioşi. Execuţia publică a lui Raed Arafat, petrecută aseară, în direct la TV, pentru pretinsul motiv că personajul şi-a permis să critice viitoarea lege a sănătăţii (în fapt, motivul real al execuţiei e altul, dar despre asta o să vă povestesc eu altă dată), face din Traian Băsescu un personaj de Gestapo. Care, aşa macabru cum e el uneori, parcă tot are ceva în plus: consecvenţa. Daţi-mi, dacă puteţi, numele unui politician sau al unui pasionat de politică – cu excepţia Elenei Udrea, evident – pe care Băsescu să nu-l fi futut în gură de i-au sărit fulgii. Ştiu, nu puteţi. (Blaga, Săftoiu, Lăzăroiu, Pleşu, Patriciu, SOV, SRS pot confirma ce încerc eu să vă spun aici). Păi, nu e asta o calitate? Este!
Păi, şi atunci de ce mama dracului îl aud azi pe Victor Ponta, liderul Opoziţiei infantile, spunînd că partidul său este pregătit să intre la consultări pentru modificarea Constituţiei în cursul acestui an, la mai puţin de o lună după ce acelaşi Victoraş ne explica, nervos chiar, că Opoziţia nu este de acord, sub nici o formă, cu modificarea Legii Fundamentale în 2012.
Băi, frate, ăştia sunt bătuţi rău în cap… (vezi şi postarea precedentă)

• PS. A, şi încă ceva. 5000 de euro de persoană a fost biletul de intrare la concert?